Când cineva ajunge să creadă în Dumnezeu, să creadă că El este într-adevăr interesat de nevoile oamenilor, problema neputinţei învăţate se schimbă radical. A. Bandura este un psiholog de la Standford, care a condus cercetări în domeniul auto-eficienţei - convingerea că deţin contolul asupra evenimentelor din viaţa mea şi le pot mânui perfect, şi că mă pot descurca cu orice îmi iese-n cale. Cei care au un puternic sentiment de auto-eficienţă, este cel mai probabil că vor fi rezilienţi în faţa eşecului, vor putea ţine piept, în loc să se teamă. Auto-eficienţa este o încredere puternică în capacităţile proprii.

   Dar pentru cineva care crede în Dumnezeu, întrebarea nu este: DE CE SUNT CAPABIL? Adevărata întrebare este: CE AR VREA SĂ FACĂ DUMNEZEU PRIN MINE? "Pot totul în Cristos, care mă întăreşte." Acesta nu este un cec în alb. Scriind aceste cuvinte, apostolul Pavel nu a vrut ca noi să înţelegem că dacă suntem creştini putem bate recordul mondial la săritura în lungime sau că vom putea atinge note mai înalte decât Pavarotti. El vrea să spună că pot avea încredere că voi face faţă oricărui lucru pe care mi-l rezervă viaţa, că nu va trebui niciodată să mă dau bătut, că eforturile mele au putere - din cauza Celui care lucrează în mine.

   Vedem aici că optimismul şi speranţa nu sunt unul şi acelaşi lucru. Optimismul necesită ceea ce C. Lasch numeşte o convingere că lucrurile vor merge mai bine pentru mine. Speranţa include toate avantajele psihologice ale optimismului, dar este înrădăcinată în ceva mai adânc. Când sper, sunt convins că Dumnezeu este la lucru pentru a răscumpăra toate lucrurile, INDIFERENT DE MODUL ÎN CARE-MI MERG MIE TREBURILE ASTĂZI. Speranţa nu mă împiedică să mă aştept la ce e mai rău - "oamenii plini de speranţă sunt pregătiţi pentru ce e mai rău". Urmaşul lui Cristos este plin de SPERANŢĂ VITALĂ.

   Să reflectăm puţin ce înseamnă să cultivi o MINTE care este dominată de acest gând:"POT TOTUL ÎN CHRISTOS, CARE MĂ ÎNTĂREŞTE." Cum putem să ne dezvoltăm o minte care se focalizează spre Cristos în mijlocul furtunilor?

   Numaidecât ajungem la o descoperire uluitoare. Oamenii - inclusiv eu şi cu tine - sau cel puţin eu , sunt adesea extraordinar de mândri de modul în care-şi tratează mintea. Spre ce este focalizată mintea ta?

   Imaginează-ţi că ai cea mai grozavă maşină de curse din lume şi hotărăşti că vei participa la un concurs şi că vei face tot posibilul să-l câştigi. Cum ai putea să alimentezi cu benzină ieftină, care are cifra octanică mică, de la o staţie de benzină de la capătul lumii?

   Imaginează-ţi că te-ai hotărât foarte serios să concurezi la maratonul de la jocurile olimpice. Acesta devine un scop în viaţă pentru tine. Cât de pertinentă este presupunerea că de acum şi până la olimpiadă vei trece pe o dietă bazată pe ciocolată?

   Când se naşte un copil, părinţii sunt foarte atenţi la alimentaţia micuţului. Suntem foarte atenţi cu ce alimentăm lucrurile la care ţinem. Suntem atenţi cum ne alimentăm maşina, corpul, copiii şi chiar animalele din casă. Doar alimentaţia pentru corp este o industrie de miliarde de dolari. Se cheltuiesc miliarde de dolari doar pentru reclame, pentru a ne spune cum trebuie să mâncăm.

   Suntem foarte conştienţi de faptul că performanţa lucrurilor este dată de "carburantul" cu care acestea sunt alimentate. De aceea este foarte ciudat faptul că în cea mai importantă zonă a vieţii, tratăm nepăsători, într-un mod cu totul nonşalant, una dintre resursele noastre esenţiale: MINTEA. Alimentaţia minţii este un lucru de importanţă capitală, mult mai important chiar decât alimentaţia trupului. Apostolul Pavel scria: "Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de iubit,...aceea să vă însufleţească." - cu alte cuvinte ACEEA SĂ VĂ HRĂNEASCĂ MINŢILE.

   Capacitatea pe care-o avem de a trăi plini de speranţă - de a rămâne focalizaţi pe Christos în mijlocul furtunii - depinde în mare măsură de hrana cu care ne alimentăm mintea. În acest fel vom putea să privim la Mântuitorul, şi nu la furtună.

   Vreau să-ţi fac cunoscute doua legi care-ţi guvernează viaţa. Prima ar putea fi numită LEGEA GÂNDIRII. Eşti ceea ce gândeşti. Psihologul A. Hart scrie: "Cercetările au arătat că gândurile omului influenţează fiecare aspect al fiinţei umane." Încrederea sau frica sunt generate de gândurile care ne ocupă mintea de obicei.

   În ultimii treizeci de ani, cea mai mare mişcare în psihologia americană este psihologia cognitivă - construită în jurul adevărului că modul în care gândeşti este cel mai determinant aspect al vieţii tale.   Modul în care gândeşti îţi creează atitudinile; modul în care gândeşti îţi modelează emoţiile; modul în care gândeşti îţi guvernează comportamentul; modul în care gândeşti îţi influenţează sistemul imunitar şi susceptibilitatea în faţa bolii. Tot ceea ce eşti gravitează-n jurul modului în care gândeşti.

   Sunt convins că şi acesta este unul dintre acele lucruri care confirmă ceea ce scriitorii Bibliei ştiau deja de mult. Pavel spunea: "Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă transformaţi, prin înnoirea minţi voastre."

   Isus spunea odată că un pom bun nu poate da roade rele, precum un pom rău nu poate da roade bune. Se referea la legătura dintre condiţia noastră interioară şi comportamentul nostru exterior. Pe termen lung, gândirea bună - percepţiile corecte, emoţiile şi dorinţele sănătoase, intenţiile onorabile - nu pot produce rezultate rele; o gândire rea, pe de altă parte, nu poate produce rezultate bune.