A trecut... zorii dimineţii o dovedesc. Noaptea colindelor a alunecat uşor în noapte, apoi... s-a stins. E dimineaţă, e linişte, nu se mai aud clopoţeii şi nici cântece despre EL. Gândul se îndreaptă înspre înainte, spre noaptea de colinde a anului ce stă să-şi intre în drepturi. Pentru colindători, a fost o alta seară, pentru mine a fost prima... întâia seară când am înţeles... de ce într-o iesle?

   Nimic nu s-a schimbat, dimpotrivă. De la prima zi a naşterii Lui şi până azi omul pare tot mai fermecat de gândirea „a avea pentru a fi”. Atunci ca şi acum au existat oameni săraci şi oameni bogaţi. Oameni cu care vroiai să te asociezi şi oameni neinteresanţi, cei care nu te puteau primi decât... într-o iesle. Aşa a fost întotdeauna, aşa este şi aşa va continua să fie pe acest tărâm trecător.

   Cântecul colindătorilor a răsunat pentru toată lumea.

   Tânăr sau bătrân, învăţat sau mai puţin învăţat, bogat sau sărac, toţi au ascultat colindătorii, iar unii chiar i-au invitat să poposească pentru a se odihni şi a putea merge mai departe. În sunetul de veselie şi zâmbete, toată lumea părea fericită. Dar... nu era aşa. În mulţimea de colindători, cineva tăcea...

   M-am apropiat cu sfială şi... nu tăcea. Printre lacrimi a reuşit să rostească câteva cuvinte: „Nu asta înseamnă Crăciunul!” Nedumerit, mi-am făcut curaj să-i cer să-mi spună durerea ei. Cu vocea tremurândă mi-a răspuns:

   „De ce se face diferenţă? De ce poposim şi cântăm mai mult în casa bogatului decât a sărmanului? De ce stăruim atât de mult în casa bogatului şi celor simpli le spunem că nu avem timp?

   Durere.

   Durere din durerea Lui.

   Acesta a fost sentimentul colindului. Parcă Îl aud spunând:

   Chiar nu înţelegeţi? Am ales o iesle...Chiar nu vă prindeţi?

   O iesle... nimic atrăgător, loc sărăcăcios, neprimitor, urât mirositor. Cine ar fi ales să se asocieze cu o iesle? Cine ar fi ales o iesle ca loc de primire pentru oaspeţi, pentru  sărbătoare?

   Acum înţeleg simplitatea în complexitate, frumuseţea în simplitate şi dragostea în fapte. Acolo a venit şi nu I-a fost ruşine, deşi era Fiul Lui Dumnezeu şi... acolo ne aşteaptă.

   Înţelegi tu, colindătorule, misterul? Eşti gata să te asociezi cu locul unde El a venit? Cât timp ai să poposeşti acolo? Lui nu i-a fost ruşine cu tine.

   Dar ţie, colindătorule? Îţi e ruşine sau poate greu... să colinzi în iesle?