Ia-mi sufletul şi atârnă-l la soare...

Agaţă-mi inima, în piept, la haina trecătorului...

împodobeşte cu un ochi al meu, bradul de Crăciun din centrul oraşului, ca să poţi veghea prin el fiecare suflet ce păşeste prin faţa lui...
iar celălalt dăruieşte-l unui orb, să-i fie ochiul meu tovarăş ochiului lui singuratic.

ELOHIM, ofer mâna mea dreaptă ca ajutor în Marea Ta Lucrare de rezidire a inimilor,
iar cu mâna ce-mi rămâne, îmbracă fiecare copil singuratic, ce pribegeşte noaptea pe străzi.

Iahve, foloseşte piciorul meu pentru a-l dărui unui tânăr care, dacă ar putea alerga pe piciorul lui şi piciorul meu, ar schimba lumea, vestindu-Te,
iar piciorul ce-mi rămâne, să alerge mereu la dreptate şi înţelepciune pentru a ajuta pe cei lipsiţi... pentru a ridica pe cei dărâmaţi.

Şhilo, doresc ca spatele meu sa fie suficient de puternic ca să poată purta poverile şi crucea altora,
iar urechile mele dăruieşte-le surdului pentru a putea asculta, poate prima dată în viaţa lui, sunetul cuvintelor Tale Veşnice!

Dumnezeule, vreau toate reuşitele mele să le transform în victoriile noastre,
să planificăm viitorul împreună...
să croiesc vise din firul speranţei primit de la Tine, sub forma Visului Tău!

Vreau, Rabi, zâmbetul meu să fie umbra zâmbetului Tău, să port Lumina Ta în ochii mei...

Aş vrea, Ava, să găseşti părti din mine în toate marginile pământului, prin toate culorile inimilor sau parfumul sufletelor...
în orice zâmbet de copil, în toate dansurile îndrăgostitilor, în toate visele oamenilor...
aş vrea să găseşti bucăti din mine, purtătoare de speranta iubirii Tale veşnice, peste tot.

Adonai, îmi doresc să te oglindeşti atât de clar în mine încât lumea, pe stradă, să mă confunde cu Tine.
Să mă construieşti apoi, fărâmă cu fărâmă din fiecare, în centrul Palmei Tale, sub privirea strălucitoare a ochilor Tăi.

Şi apoi Stăpâne...
tare îmi doresc să mă regăsesc într-o zi, întreagă, în centrul inimii Tale...
ascunsă în Tine!