Joculul ielelor

Era pe drum tigancusa beteaga de picioare, care cauta un cuib.

Mai intai se arata in calea ei un pisoi cu ochii ca de castane. Pisoiul si tigancusa au inceput un joculet.

Pe rand, au intrat in scena papusile:

·        Burgheza cu evantai, careia ii plac bijuteriile, parfumurile fine, cocheta, oscileaza intre “grija” si “aciditati” din varfurile tocurilor sale..,

Se pare ca intre pisoi si burgheza e o legatura pe care tigancusa nu o cunoaste…

·        Doamna careia ii plac cuartul, serpentinul, visele, zodiile si ghiceste in stele. Duce tigancusa la doctorul de oase care poarta masti. Si in seara aceea a inceput hora nebuna a ielelor.

Ea se trezeste intr-o lume a tenebrelor…apar scheletii manati de papusari, care arunca sageti ce lovesc pieptul in fiecare zi…

Ce arma are?

-         O rugaciune…are niste intelepti, Blandete, Bunatate.

Pisica neagra ii taie calea de nenumarate ori, apar himerele, care o invaluie si o bantuie seara, i se face frica de intuneric.

Omul cu plete infinge in fiecare zi, in talpi, cate un cui, doua, trei…cate se pot…

Pisoiul se apropie de ea si o conduce pe taramul gandurilor...caci tigancusa nu e priceputa in asemenea arta.

Doamna cu pietre, prevestete:

·        chinuri pe vreme rosie;

·        pisoiul poate fi negru;

·        inchiderea in colivie.

Tigrul, infinge din ce in mai multe cuie, in fiecare zi, impreuna cu ajutoarele lui, hienele.

Inima devine purice, isi inchide sufletul intre pereti, devine propria ei prizoniera, nu mai e ea, e prinsa in lat, cine e negru, cine e alb, se roaga, se roaga si iar se roaga..

In lumea himerelor exista doar domni care dau porunci greu de indeplinit aproape zilnic.

Vine vremea vrajitoarelor:

·        e o logodna;

·        vine vremea rosie;

·        nunta ielelor;

·        trecutul devine prezent;

·        casa se umple de dracusori, draci de toate soiurile;

·        puii, rand pe rand sunt pierduti;

·        vracii intra inlauntrul ei;

·        pisoiul pleaca de nenumarate ori;

·        lacrimile cad siroaie pe obraji;

·        numere, simboluri, cuvinte se-nvartesc;

·        acasa se coloreaza in rosu;

·        viata se stinge;

·        oare cum se poate pleca in taramul de dincolo;

·        geamanul ei e in ceata;

·        la sfarsit hienele sunt peste tot, incoltesc in toate felurile;

·        e impresurata de intuneric, e manata sa asculte orbeste;

·        se spune ca e vraci, ca ajuta puii, bolile o inconjoara;

·        o viziteaza primul zburator noaptea, al doilea zburator o transforma in rata, zi si noapte pantecele se lupta cu imaginarul, zburatoriiiiiiii…………………

Pe taramul zilei:

·        vita de vie alba isi agata vrejul de via neagra;

·        un omulet taie vrejul dintre cele doua vii;

·        pana si animalutele din jurul ei le pierde;

·        frunzele vitei de vie alba, cad rand pe rand, devin aproape albe;

·        sacalii ii spun ce gandesc, ce va face;

·        incepe sa mearga la templu, de multe ori e izgonita;

·        da ort pentru orice mana care i se intinde;

·        apar ursitoarele bune;

·        viata ei e un spectacol pe care ulii i-l discuta zilnic;

·        usa coliviei se inchide;

Sfarsit:

·        agonie, manie, suparare, nervi…………….

·        ruga fierbinte in fiecare zi;

·        vorbe calde aduc copilei alinare si mangaiere, de la cei pe care ii credea pierduti…..intelege cat de mult valoreaza o vorba buna cand sufletul e batut de crivat;

·        multe pete negre i-au ramas in suflet, ranile inca sangereaza…dar vine primavara si incoltesc ghioceii…iertare

Celelalte cuvinte…….fara cuvinte.