Geneza 3:16; 4:7

Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine…  Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”

Atât bărbatul cât şi femeia sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu

Săptămâna trecută ne-am concentrat atenţia asupra capitolului 1 din Geneza, versetul 27. Acesta este baza esenţială pentru a înţelege ce înseamnă a fi om, mai ales ce înseamnă a fi om în calitate de bărbat şi femeie.  „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” Moise adaugă cuvintele „parte bărbătească şi parte femeiască” pentru a se asigura că nimeni nu face greşeala de a considera că „OM” din acest verset („Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său”) s-ar referi doar la partea bărbătească şi nu şi la partea femeiască.

Geneza 5:1–2 subliniază aceeaşi idee: „Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om[Adam], l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.   I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om” [Adam], în ziua când au fost făcuţi.”Aşadar, învăţătura limpede ce se desprinde din cartea Genezei este aceea că fiinţele umane, atât bărbaţii cât şi femeile, sunt în mod clar distincte faţă de restul creaturilor întrucât doar oamenii sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu—atât bărbatul cât şi femeia.

Ce implică a fi creat în acest fel  

Apoi am spus săptămâna trecută că dacă Dumnezeu ne-a creat după chipul Său, PARTE BĂRBĂTEASCĂ ŞI PARTE FEMEIASCĂ, acest lucru implică egalitatea persoanelor, egalitate a demnităţii, respect reciproc, armonie, complementaritate şi un destin unificat.

Egalitatea persoanelor înseamnă că bărbatul nu este mai puţin persoană decât femeia pentru că are păr pe piept ca gorila, iar femeia nu este mai puţin persoană pentru că nu are păr pe piept, precum peştii. Sunt egali ca persoane, iar diferenţele dintre ei nu schimbă acest adevăr fundamental.

Egalitatea de demnitate înseamnă că trebuiesc preţuiţi în aceeaşi măsură în calitate de oameni făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Petru spune (în 1 Petru 2:17), "cinstiţi pe toţi oamenii," adică orice persoană. Pentru simplul fapt că este o fiinţă umană, fiecare persoană trebuie onorată. Trebuiesc cinstiţi chiar şi cei mai fioroşi infractori, cum ar fi Ted Bundy, pentru simplul motiv că este om şi nu câine. Iar această cinste le revine în mod egal atât bărbaţilor cât şi femeilor.

Respectul reciproc înseamnă că bărbaţii şi femeile ar trebui să fie la fel de entuziaşti în a-şi aduce  unii altora cinste şi respect. Respectul nu ar trebui niciodată să vină doar dintr-o singură direcţie. Creaţi după asemănarea lui Dumnezeu, bărbaţii şi femeile ar trebui să se privească unii pe alţii cu un soi de admiraţie ce este temperată, dar nu distrusă de păcat.

Armonia duce cu gândul la o cooperare paşnică între bărbaţi şi femei. Ar trebui să găsim căi de a unge echipamentele relaţiilor noastre astfel încât să aibă loc un lucru în echipă, o relaţionare, întrajutorare şi bucurie reciprocă.

Complementaritatea semnifică faptul că muzica din relaţiile noastre nu ar trebui să fie doar sunetul a două voci ce cântă la unison. Ar trebui să fie integrat timbrul de soprană şi bas, de altistă şi de tenor. Înseamnă că diferenţele dintre bărbaţi şi femei vor fi respectate, proclamate şi preţuite. Semnifică faptul că bărbatul şi femeia nu vor încerca să se copieze unul pe altul, dar îşi vor pune reciproc în evidenţă calităţile unice care duc la îmbogăţirea reciprocă.

În sfârşit, destinul unit înseamnă că bărbatul şi femeia, când vine vorba de credinţa în Cristos, sunt „împreună moştenitori ai harului vieţii” (1 Peter 3:7). Suntem meniţi să ne bucurăm în mod egal de revelaţia slavei lui Dumnezeu în noua eră ce va veni.

Aşadar, creând fiinţele umane ca bărbat şi femeie după chipul Său, Dumnezeu a avut în vedere ceva minunat. Şi încă mai are această perspectivă. Iar în Isus Cristos intenţionează să salveze această viziune de ravagiile produse de păcat.

Conflictul bărbat-femeie ca rezultat al păcatului  

Săptămâna trecută am abordat foarte succint consecinţele păcatului asupra relaţiei dintre bărbat şi femeie. În această dimineaţă vreau să merg mai departe cu explicaţiile. Iniţial intenţionasem doar să ating subiectul şi să petrec mare parte din timp vorbind despre viziunea bărbăţiei şi a feminităţii dinainte de alungarea din Paradis. Însă mesajul a luat o altă turnură, iar ceea ce am de gând să fac acum este să creez un cadru pentru a dezvolta săptămâna viitoare această viziune a bărbăţiei şi a feminităţii dinainte de alungarea din Paradis. Doresc să vă fac foarte atenţi la ceea ce înseamnă conflictul dintre bărbaţi şi femei, ca şi cât de mare este în ziua de azi confuzia cu privire la ce înseamnă să fii bărbat sau femeie.

Haideţi să ne uităm la Geneză 3:16. Adam şi Eva au păcătuit amândoi împotriva lui Dumnezeu. Nu au avut încredere în dumnezeirea Sa şi I-au întors spatele pentru a depinde de propria lor înţelepciune pentru a-şi crea fericirea. Deci i-au nesocotit porunca şi au mâncat din fructul pomului cunoştinţei binelui şi al răului. Dumnezeu le cere să dea socoteală şi acum le descrie blestemul ce va plana asupra vieţii omului din cauza păcatului. În Geneză 3:16 Dumnezeu  i-a zis femeii: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

Natura relaţiei distruse după căderea în păcat  

Aceasta este o descriere a blestemului. Este o descriere a nefericirii, nu un model de căsnicie. Aşa va fi de-a lungul istoriei acolo unde păcatul are ultimul cuvânt. Însă care este mesajul real aici? Care este natura acestei relaţii distruse  după căderea în păcat?

Paralela esenţială din Geneză 4:7

Cheia constă în a recunoaşte legătura dintre ultimele cuvinte ale acestui verset (3:16b) şi ultimele cuvinte din Geneză 4:7. Aici Dumnezeu îl avertizează pe Cain cu privire la resentimentele şi mânia pe care o simte faţă de Abel. Dumnezeu îi spune că păcatul e cât pe ce să pună stăpânire pe viaţa lui. Observaţi la sfârşitul versetului 7: „Păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti [literalmente: tu vei stăpâni peste el]." Paralela în acest caz între  3:16 şi 4:7 este uluitor de apropiată. Cuvintele sunt practic aceleaşi în limba iudaică, dar puteţi observa acest lucru şi în limba engleză. În 3:16 Dumnezeu i se adresează femeii, „dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” În 4:7 Dumnezeu îi spune lui Cain, „Dorinţa lui(a păcatului) se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti."

Aşadar motivul pentru care este important să studiem această paralelă este pentru că ne arată mai limpede ce semnifică „dorinţa”. Când 4:7 afirmă că păcatul se ghemuieşte la uşa inimii lui Cain (ca un leu, Geneză 49:9) şi că dorinţa lui se ţine după el, semnifică faptul că păcatul vrea să îl doboare. Vrea să îl învingă şi să îl subjuge şi să îl facă sclavul păcatului.

Dacă ne întoarcem la 3:16, ar trebui probabil să descoperim aceeaşi semnificaţie în dorinţa păcătoasă a femeii. Când afirmă, „Dorinţa ta se va ţine după bărbatul tău,” înseamnă că atunci când păcatul pune stăpânire pe femeie, ea va dori să îl depăşească în putere, sau să îl domine sau să îl exploateze pe bărbat. Iar atunci când păcatul pune stăpânire pe bărbat, el va răspunde într-o manieră asemănătoare şi îşi va folosi forţa pentru a o domina sau a o stăpâni.

Esenţa corupţiei la bărbat şi la femeie

Aşadar, ce este cu adevărat descris în blestemul din versetul 3:16 este urâtul conflict dintre bărbat şi femeie ce a marcat atât de mult istoria omenirii. Masculinitatea, aşa cum a creat-o Dumnezeu a fost distrusă şi coruptă de păcat. Feminitatea, aşa cum a creat-o Dumnezeu s-a distrus şi s-a corupt prin păcat. Esenţa păcatului constă în bizuirea pe forţele proprii şi exaltarea propriei persoane. Mai întâi în rebeliunea contra lui Dumnezeu, apoi în exploatarea reciprocă.

Aşadar, esenţa bărbăţiei corupte constă în efortul plin de ridicarea în slăvi a propriei persoane de a subjuga, controla şi exploata femeile pentru a-şi împlini dorinţele sale proprii. Iar esenţa feminităţii corupte este efortul plin de preamărirea propriei persoane de a subjuga, controla şi exploata bărbaţii pentru a-şi împlini propriile ei plăceri. Iar diferenţa constă în principal în diferitele tipuri de slăbiciune pe care le putem exploata unii la alţii.  

Diferitele tipuri de slăbiciuni exploatate unii la alţii  

De regulă, bărbaţii au mai multă forţă brută decât femeile, deci ei pot să  violeze, să abuzeze, să ameninţe, să piardă vremea şi să pocnească din degete. În ziua de azi e la modă să spui chestii de astea. Însă este la fel de adevărat că femeile sunt păcătoase. Suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu, bărbaţi şi femei; şi suntem pervertiţi, atât bărbaţii cât şi femeile. Femeia poate nu are atâta forţă brută ca bărbatul, dar cunoaşte metode de a-l subjuga. Ea poate foarte adesea să îl încercuiască din vorbe, iar acolo unde cuvintele dau greş, ea îi cunoaşte slăbiciunea pentru plăcere.

Dacă mai aveţi îndoieli cum pot femeile păcătoase să-i controleze pe bărbaţii păcătoşi, meditaţi un pic la forţa de marketing numărul unu din lume—corpul feminin. Ea poate vinde orice pentru că slăbiciunea universală a bărbatului nu îi este străină şi ştie cum să îl controleze cu aceasta. Exploatarea femeilor de către bărbaţii păcătoşi este evidentă deoarece adesea este brutală şi violentă. Însă dacă reflectaţi niţel veţi descoperi că exploatarea bărbaţilor de către femeile păcătoase este la fel de prezentă în societatea noastră. Diferenţa constă în faptul că societatea noastră păcătoasă sancţionează o perversiune şi pe cealaltă nu. (Există societăţi ce fac taman pe dos.)

Cum ar fi trebuit să arate relaţia?

Nu aşa o gândise Dumnezeu înainte de căderea în păcat, când bărbatul şi femeia depindeau de ei cu privire la modul de a trăi. Acesta este rezultatul răzvrătirii contra lui Dumnezeu. Atunci, care a fost viziunea lui Dumnezeu? Cum ar fi trebuit să arate relaţia dintre Adam şi Eva înainte ca păcatul să intre în lume?

Egalitatea este doar o parte a răspunsului  

Am văzut o parte din răspuns. Ei au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu conform Geneza 1:27, aşadar relaţia dintre ei ar fi trebuit să fie guvernată de egalitate a persoanei, egalitate a demnităţii, respect reciproc, armonie, complementaritate şi un destin unificat. Însă aceasta este doar o parte a răspunsului. E ca şi cum i-ai spune unui balerine şi unei balerine: nu uitaţi, amândoi sunteţi dansatori la fel de talentaţi; sunteţi la fel de bine cotaţi printre colegii voştri; trebuie să căutaţi să vă armonizaţi prestaţia; trebuie să vă complementaţi mişcările; şi nu uitaţi, veţi împărţi frăţeşte aplauzele.

Acest fel de sfat este foarte important şi va afecta în profunzime frumuseţea spectacolului. Însă dacă doar atât vor şti despre dansul pe care urmează să-l execute, nu vor fi capabili să-l danseze. Trebuie să cunoască mişcările. Trebuie să-şi cunoască poziţiile diferite. Trebuie să ştie cine va cădea şi cine va prinde. Cine va fugi şi cine va sta pe loc. Este chiar esenţa dansului şi a piesei ca protagoniştii să cunoască mişcările distincte pe care trebuie să le facă. Dacă nu cunosc sarcinile diferite pe care le au pe scenă, atunci nu va avea loc nici un spectacol, nu se va închega dansul.

Dezvoltarea unei viziuni a complementarităţii din punct de vedere biblic

Şi aşa ajungem să ne întrebăm: În drama relaţiei dintre bărbat şi femeie înainte de căderea în păcat, Dumnezeu a avut în plan ca unul să preia mai mult din responsabilităţi decât celălalt? Amândoi ar trebui să manifeste la fel de mult respect, spuneam noi; însă trebuie să îl arate în acelaşi fel? Amândoi ar trebui să caute pacea şi armonia slujindu-şi reciproc; însă forma pe care o ia această slujire trebuie să fie la fel pentru bărbat şi pentru femeie?

Vreau să încerc să dezvolt o viziune a complementarităţii şi armoniei biblice în săptămânile ce urmează. Sunt convins că Biblia ne învaţă că bărbaţii au responsabilităţi unice date de Dumnezeu cu privire la femei, iar femeile au responsabilităţi unice dăruite de Dumnezeu cu privire la bărbaţi. Aceste responsabilităţi nu sunt identice şi nu depind de calităţile noastre. Sunt fundamentate pe bărbăţia şi feminitatea noastră aşa cum Dumnezeu ne-a gândit când ne-a creat. Iar acestea nu se limitează doar la simple funcţii biologice în procesul de reproducţie.

Adresându-ne unei culturi în confuzia de masă  

Aceste diferite responsabilităţi ţin de însăşi esenţa semnificaţiei bărbăţiei şi a feminităţii, aşa cum ne-a creat Dumnezeu. Însă în ziua de azi sunt extrem de atacate. Sunt sub stare de asediu de o bună bucată de vreme. Iar rezultatele în cultura noastră este că majoritatea oamenilor sunt derutaţi.

Aş aprecia că probabil două generaţii de bărbaţi şi femei au fost crescute în această ţară fără o viziune pozitivă a ceea ce înseamnă să fii bărbat sau femeie. Ni s-au spus multe lucruri negative—lucruri care nu ar trebui să ne caracterizeze, lucruri de care trebuie să fim eliberaţi.

De exemplu, bărbăţia nu înseamnă exploatare sexuală. Bărbăţia nu este lipsa de sentimente, rece şi raţională. Bărbăţia nu este impulsul neomenos de a cuceri, orientat spre rezolvarea sarcinilor Etc. Aşadar, fiţi eliberaţi, bărbaţi! Pe de altă parte feminitatea nu înseamnă să te plictiseşti la cratiţă. Feminitatea nu este o maternitate legată de casă. Feminitatea nu este sentimentalism lipsit de minte. Feminitatea nu înseamnă aservire sexuală. Etc. Aşadar, fiţi eliberate, femei!

Însă, când terminăm să vorbim despre ceea ce NU este bărbăţia şi feminitatea, ce ne rămâne? Un mare gol de confuzie cu privire la ceea ce sunt. O confuzie frustrantă, distrugătoare, ce dă naştere sentimentului de vină. Şi odată cu el unui val de homosexualitate, unei epidemii de divorţuri, unei creşteri a infracţiunilor comise cu violenţă, abuzului domestic ce ia amploare, ca şi a zeci de mii de sinucideri anual, din care 75% sunt bărbaţi. (În 1981 s-au comis 27,500 de sinucideri în  America, din care 75% erau bărbaţi.)

Este pur şi simplu o abdicare a responsabilităţii noastre morale şi spirituale să le spunem tinerilor să evite stereotipurile negative, după care să nu le oferim o viziune pozitivă, practică, biblică a ceea ce înseamnă a fi bărbat sau femeie. Iar unul dintre motivele pentru care abdicăm responsabilitatea ce ne revine este pentru că este calea care prezintă cea mai puţină rezistenţă. Este uşor să dobori stereotipurile negative; însă este o muncă grea şi riscantă să reconstruieşti arhetipurile pozitive.   

Nimeni nu te va critica dacă vei bate cuie în stereotipurile urâte ale bărbăţiei şi feminităţii. Este o practică obişnuită şi foarte sigură pentru tine. Însă o sută de oameni îţi vor fi judecători dacă  vei încerca să dezvolţi o viziune pozitivă fiicelor tale cu privire la ce înseamnă să fii feminină, sau băieţilor tăi cu privire la ce înseamnă să fii masculin. Şi uite-aşa,în cele mai multe cazuri nu o vom face. Şi îi lăsăm derutaţi—spunându-le ceea ce nu este şi nespunându-le ceea ce este.

În cei nouă ani de când sunt pastor aici consiliez zeci de cupluri ce urmează să se căsătorească. Vă spun din experienţă că este cu adevărat rarisim să găseşti un cuplu tânăr  care are o viziune limpede a ceea ce înseamnă să fii un soţ creştin sau o soţie creştină.  La modul general cuplurile vor recunoaşte deschis că nu ştiu dacă a fi bărbat sau femeie implică vreo responsabilitate specială dăruită de Dumnezeu. Sau, dacă cred că există nişte responsabilităţi speciale, nu ştiu, în general, care sunt acelea. Iar această confuzie are implicaţii prevestitoare de rele pentru stabilitatea căsniciei şi pentru felul în care copiii vor fi pregătiţi pentru viaţă ca bărbaţi şi femei.

Pomenesc acest lucru doar pentru a evidenţia provocarea cu care ne confruntăm ca biserică. Dumnezeu are o viziune pentru bărbăţia şi feminitatea răscumpărate. El doreşte ca noi să recuperăm ce pierdusem  din cauza păcatului. Aşadar, săptămâna viitoare  vreau să încep să reconstruiesc din Cuvântul lui Dumnezeu cât voi putea de bine viziunea zguduită a bărbăţiei şi a feminităţii pe care Dumnezeu le rânduise înainte de căderea în păcat şi că ne invită să ne revenim prin Isus Hristos. Vă cer să vă rugaţi şi să meditaţi foarte serios asupra acestor lucruri. Ceea ce suntem în calitate de bărbat  şi de femeie merge până în profunzimea identităţii noastre personale. Dacă suntem derutaţi la acest punct, repercusiunile vor fi foarte profunde se vor împrăştia peste tot.