Am găsit, cotrobăind prin blogurile altora, o poezie... şi cred că subiectul este destul de interesant...
Citiţi cu atenţie!

************************
Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată,
Căci circulă prin lume-o vorbă, deloc adevărată,

Că omul ar descinde din buna noastră rasă
Şi însăşi ideea aceasta-mi pare odioasă.
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau strigăt de război?

Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintal,
Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie.

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla... Scuzaţi, n-am observat,
În obştea maimuţească, vre-un cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise mame.
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.

Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată, înc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se întâmplă război religios.

Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri,
Nici ordine mondială, nici naţionalism
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism.

E-adevărat că omul a coborât la noi,
Dar nu, fiţi rezonabili,
N-A COBORÂT DIN NOI!

***********************************************