PERSONAJE:

I, II - Povestitorii,
III, V, VI, VII, VIII, IX, X - Ucenicii,
IV - Isus,
Gloata,
XII -Toma,
Femeile,
XI - Iuda.

SCENA I

Două persoane stau de vorbă. Ele poartă haine de pelerin. Una are o botă cu ceva atârnat pe capăt. Şi povestesc despre profeţia Domnului nostru Isus Cristos.

I --- Şi când s-a întâmplat prezicerea profeţiei?

II --- După  Biblie, Isaia ne spune că El suferinţele noastre a purtat, le-a luat asupra Lui. El era zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut asupra Lui. - Isaia cap. 53.

I --- Au mai fost şi alte mărturii?

II --- Chiar  Dumnezeu a profeţit despre  Isus în Geneza, arătând că sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui, prin  jertfa Domnului nostru Isus Cristos. Şarpele a fost zdrobit de tot.

I --- Să vedem cum s-au petrecut ultimile zile ale  Domnului nostru Isus Cristos.

II --- Mai bine de trei ani a răspândit Mîntuitorul sfintele Sale învăţături. Preoţii şi cărturarii evrei, îngrijoraţi de marea Sa înrâurire asupra mulţimii, se hotărâră să-L piardă.

În urma unui sfat făcut la arhireul Caiafa, se înţeleseseră să-L prindă printr-un vicleşug şi să-L omoare.

Temându-se de tulburarea poporului care-L avea ca pe un  proroc, hotărâră îndeplinirea acestui plan după trecerea sărbătorilor de Paşte. În ajutorul lor veni şi Iuda Iscarioteanul, care, împins de nesăţioasa poftă, merse la arhirei şi le zise - "Ce-mi daţi voi mie ca să vi-L dau pe El vouă? Ei au făgăduit 30 de arginţi, preţ cu care el s-a învoit. De atunci Iuda aştepta prilejul ca să-l poată da pe Isus în mâinile  vrăjmaşilor Săi.

SCENA II --- GHEŢIMANI

O muzică lină face apariţia unui grup de oameni, iar în plan îndepărtat Isus Se pregăteşte să se roage.

III --- Ucenicii au rămas cu Isus ceas după ceas. Şi prin câte a trecut Domnul Isus, au văzut.

IV --- Vegheaţi în rugăciune şi nu vă tulburati. 
         Staţi mereu aproape pe Tatăl să-l chemaţi.

II --- Iar în liniştea adâncă, Isus, după obicei,
       Se dusese să Se roage departe un pic de ei. 
       Aplecat în rugăciune şi  pe jos îngenunchind:

IV --- Tată, dacă poţi, paharul depărtează-l în curând.
         Dar nu voia Mea, Părinte, să se facă, cum Tu vrei,
         Cum doreşti să se-mplinească şi mărirea să Ţi-o iei.

III --- Şi chinuri ca de moarte se revărsau venind   
        Şi se ruga fierbinte, pe Tatăl implorând.

V --- În foşnetul de frunze, prin pomii fremătând,
        Se auzeau din paşii ce se grăbeau venind.

CÂNTARE
         Isus Se roagă în grădină, Isus se roagă tot mereu,
         Rugăciunea Lui se înalţă până sus la Dumnezeu.

IV --- Tată,-ndepărtează paharul care-i plin, 
         Dar să-Ţi fie voia, în veci de veci. Amin.
         Tată, Tată, îndepărtează şi paharul de băut,
         Dar să fie, sfinte Tată, voia Ta de la-nceput..

VI --- Dorm şi pomii în grădină, toate dorm, toate se-nchid,
         Numai Cel sfânt, fără vină, aici nu a adormit.

VII --- El se roagă şi suspină, dorul Lui se adâncea 
         Înspre Tatăl, fără vină, accepta osânda grea.

VIII --- Înspre Tatăl se îndreaptă, mâna sus la asfinţit,
          Dacă are să-mplinească ce avea de împlinit.

X --- Şi Isus bău paharul care atât de amar a fost,
        El ştia că trebuia să îl beie cu un rost.
        Că doar multa suferinţă şi jertfirea va putea
        Să plătească preţul care e sortit  ca să se dea.

XII --- O, Isuse, Tu ştiut-ai şi ai fost îndurerat,
         Pentru ce vor face, iată, arhireii şi Pilat.

SCENA  III --- GRĂDINA GHEŢIMANI

Apare  grupul de oameni conduşi de Iuda, care îi duce direct la Isus. El Îl sărută pe obraz şi Isus îi  zice:

IV --- Iuda, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul Omului?

X --- Şi L-au prins şi dus deoparte, a rămas fără cuvânt
        Înaintea celor care Îl batjocoreau râzând.

III --- Îl  prinseseră şi-L luase' şi cu alai L-au îmbrăcat,
        Cu  cununi de spini pe frunte pe Isus L-au condamnat.

V --- Au spus lui Pilat să-I deie un verdict necruţător,
        Ca să ajungă să-l închidă ca un răufăcător. 
        Dar Pilat se arătase mult mai liniştit, 
        Mai plin de înţelepciune şi el s-a ferit,

VI --- Că nu a văzut nimica în Mesia lor, 
         De ce să-L închidă ca înşelător?

Oamenii --- Răstigneşte-L tu odată, de ce zăboveşti?
                   Asta vrem, aici de faţă, ca să împlineşti.
                   Nu-L  ierta şi tu adună suluri de zapis,
                   Scrie, iată, răstignirea, după cum am zis.

VII --- Iar Pilat, ce nu văzuse nici un rău măcar,
         Ci un sfânt care căzuse printre ei, mai rar, 
         Se întoarse şi-L lăsară la-nvoiala lor, 
         Să Îl judece preoţii după cum ei vor.

II --- Trimisese pe Mesia apoi la Irod, 
       Să spună şi el părerea marelui sobor.
       Irod avea ca să Îl vadă şi să-L umilească, 
       L-a întrebat multe acolo, de slava cerească,

I --- Dar Isus tăcerea mare El o oglindea,
      Căci ştia despre jignirea ce se aducea.
      Şi mai bine suferea şi stătea tăcut,
      Aşteptând ce o să vină şi trebuia făcut.

CÂNTARE
         Ce faci tu, pământ şi mare?
         auzit-ai ce s-a zis, 
         Ce-i această condamnare?
         s-a rostit şi nu-i un vis.
         Să-L omoare fără vină,
         să-L atingă fără grai,
         Unde eşti, Dumnezeire,
         Tu nu vezi, unde erai? --- De 2 ori ---

SCENA IV

Pe culmea de pe Golgota se profilau trei cruci.     

I --- Şi ce s-a întâmplat?

II --- După ce Isus a fost prins şi bătut, apoi a fost obligat să ducă o cruce grea pe umeri, până sus pe dealul Căpăţânii, zis Golgota. Crucea era grea şi mergea anevoie, ba de multe ori cădea sub ea. De aceea au ales un om pe nume Simon din Cirena ca să-I ducă crucea. Pe culmea Golgotei, a fost răstignit între doi tâlhari, ca un făcător de rele. Dar Isus i-a iertat pe cei ce făceau acest lucru. După ce a murit, pe la ceasul al şaselea, Isus a fost străpuns cu o lance, ca să fie siguri de moartea Sa. În acea clipă a curs apă şi sânge.

CÂNTARE
         Isus, iată-L răstignit, sus pe cruce pironit,
         Ce durere şi ce jale s-au lăsat atunci pe vale.

III --- Nu mai spune un cuvânt, nu mai merge EL curând, 
        Ce durere şi ce jale am simţit atunci pe cale.

V --- Iată-L trist şi-njunghiat, spinii în frunte L-au brăzdat, 
        Ce durere şi ce jale a simţit Isus pe cale.

VI --- Nu mai vii cu noi, Stăpâne, şi în ziua cea de mâine,
         Ce durere şi ce jale am avut cu toţi, se pare.

VII --- Plâng femeile adunate cu mulţimea din cetate, 
         Ce durere şi ce jale s-au lăsat printre popoare.

VIII --- Plâng şi florile-n grădină, toate parcă azi suspină, 
          Ce durere şi ce jale El a presărat pe cale.

IX --- Cât de mult a suferit, cât a fost batjocorit. 
         Ce durere şi ce jale a avut atunci pe cale.

X --- Iată-L plin de sânge-n mână, în picioare şi inimă,
        Zace fără de putere şi fără de mângâiere.

III --- Nu a zis nimic şi iată, L-au jertfit acum pe dată, 
        Ca un miel la junghiere, a fost dus El în tăcere.

V --- A răbdat pentru păcate, pentru tine, scumpe frate, 
        A răbdat fără de vină, o, ce mulţi acum suspină.

I --- Dar nu I-a fost sete în acele chinuri?

II --- Ba da. Sus pe cruce, pe când era încă viu, a strigat --- Mi-e  sete! --- Şi I-a fost adus un burete plin cu oţet amestecat cu fiere şi l-a atins de buzele Lui, ca să fie şi mai greu pentru El.

I --- Şi apoi, după ce a murit?

II --- Isus a fost pus într-un mormânt, la iniţiativa unui sfetnic al soborului, om bun şi evlavios, pe nume Iosif din Arimateea. Peste mormânt a fost pusă o piatră mare, ca să-L astupe, şi nimeni nu o putea da la o parte, aşa era de grea.

VIII --- Şi străjerii şi-au pus paza mai aproape de mormânt,
          Aşteptînd să treacă noaptea şi să plece mai curând,
          Aşteptau tăcuţi să vină zorii cei mai minunaţi,
          Ca să scape de-ntuneric şi să fie luminaţi.

IX --- Ei erau cuprinşi de teamă, dar o stăpâneau vorbind,
         Discutând despre Mesia ce venise pe pământ.

SCENA V

Apare un mormânt străjuit de soldaţi.             

II --- Dar înaintea învierii, în acele clipe, momente liniştite, ceva se petrece

III --- Marea clocoteşte şi se adânceşte,
        Spumegă văzduhul, Isus Şi-a dat Duhul.
        Face să răsară iar o primăvară
        Din lacrimi şi sânge, care se prelinge.

V --- Pe pământ se lasă noaptea cea mai deasă,
        Ce vrea să-L surprindă şi-n gheare să-L prindă.
        Şi în miez de noapte, iată, grai şi şoapte
        Spulberă misterul, când dispare cerul.

VI --- Clipe fug departe, pânza se desparte,
         Timpul şi natura nu vor mai fi una,
         Un hohot răsună, o, ce veste bună:
         Unde-i Salvatorul şi Mântuitorul,
         Unde e Mesia, deschisă e glia,
         Care Îl primeşte mort, cum se doreşte.

X --- Şi mulţimea mută uimită ascultă,
        Vântul încet doineşte jalea care creşte,
        Nu mai vezi acuma decât plînsul numai,
        Care se iveşte şi în gât sporeşte.

VIII --- Iar spre dimineaţă, când o mare ceaţă
          Spulberă minciuna ce apare acuma.
          Când trecută-i noaptea şi aicea-i moartea,
          Ce atent se face omul cel prezent,
          Ce veghease groapa, în noapte permanent.

IX --- Şi cobor la vale turmele, agale,
         Parcă amuţind, ne mai chiuind.
         Iar soarele,-n creste, nu se mai iveşte,
         Căci încă e vreme şi vrea să mai steie.
         Tulnic şi povară, omul astăzi cară,
         Fără izbăvire dintr-o aţipire.

CÂNTARE
         Ceva se întâmplă, ceva minunat,
         Un înger apare, piatra a luat,
         Şi Isus, din criptă, El S-a ridicat,
         Străjerii, plini de spaimă, s-au împrăştiat,
         Când, de dimineaţă, vestea au aflat,
         Că au aţipit când zorii s-au ivit.
         Şi nu au văzut ce s-a petrecut.

X --- El nu poposeşte şi mai sus se înalţă,
        Parcă în zbor pluteşte, se ridică-n slavă.
        Zboară spaima mare şi prinde temei,
        Căci El înviase, iată, dintre ei.

I --- Şi cine a ştiut de această înviere?

II --- Dis de dimineaţă apare la mormânt un grup de femei.

CÂNTARE
         Dis de dimineaţă mă duc aplecat
         Spre mormânt şi iată că sunt întristat...
         Suntem trei. O, spune, grădinare, spune
         Unde e Isus, unde tu L-ai pune?

COR --- Spune, grădinare, unde e Mesia,
              Unde tu L-ai pune? întreabă Maria.
              Dar la groapă, iată, se opresc deodată,
              Când văd o făptură şi glasu-i răsună.
              Căci groapa e goală şi un înger jos  
              Le-a spus că Mesia a înviat - Cristos.

TOŢI --- A înviat, a înviat, aliluia a-nviat.

II --- Femeile, dar, să plângă nu stau,
       Aleargă acasă, vestea o dau.
       Că nu-i în mormânt, că El a înviat,
       Că îngerul spune: de jos S-a ‘nălţat.

SCENA VI

Un grup de oameni, într-o casă.

Acolo vin cele trei femei care alergară în cetate şi dau vestea învierii în casa unde erau ucenicii adunaţi.

II --- Dar Toma nu credea şi mereu era 
       Tare tulburat şi încăpăţânat.

XII --- De voi pune mâna eu pe rana Lui,
         Voi crede atuncea învierea Lui.
         Voi crede când ochii mei Îl vor vedea,
         De voi pune mâna eu pe rana Sa. --- Se repetă de două ori de Toma ---

VII --- O, tu, Toma, ce nu crezi? --- A ÎNVIAT --- TOŢI: A-NVIAT. 

V --- Stai s-asculţi şi ai să vezi --- A ÎNVIAT --- TOŢI: A-NVIAT.

VII --- Nu mai fii necredincios --- A ÎNVIAT --- TOŢI: A-NVIAT.

TOŢI --- A ÎNVIAT ISUS CRISTOS --- A  ÎNVIAT.

VIII --- Credeţi şi vă bucuraţi, slavă Domnului să-I daţi
          Credeţi toţi - se îndemnau - dar parcă nu toţi credeau.

CÂNTARE:
         O cântare de credinţă am în inimă şi eu,
         Căci pe Isus viu, acuma L-am văzut şi cred mereu.       
         El şi mie mi-a dat mâna, ca să cred, să cred şi eu,
         Dar mi-a spus că fericit eşti când nu-L vezi şi crezi mereu...

II --- Dar văzând pe Domnul printre ucenici,
       Îndoiala, iată, a căzut aici. Că lui Toma zise:

IV --- Vino, pune mâna, 
         Să simţi peste palmă degetul acuma.
         Numai dacă vezi, Toma, tu doar crezi?
         Fericit va fi de acel ce crede
         Şi dacă nu are şi nimic nu vede.

I --- Bucuroşi au preamărit pe Isus ce S-a ivit
      Între ei, ce har divin, îl au peste toţi deplin.
      CREDEŢI - duceţi vestea mare: A ÎNVIAT ISUS,
      A înviat cel sfânt, MESIA - după cum ne-a spus.

II --- Se arată plin de milă şi ne spune clar,
       Că prin El avem iertare, prin jertfa din Calvar.
       Cine crede, cine vine, cine a crezut,
       Va ajunge sus, la Domnul, la Tatăl iubit.

TOŢI: VOR CÂNTA --- HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI ---

AMIN