Frica   

   Frica sau lepra sufletului... s-a născut ''la gard'', dincolo  de  cel mai frumos loc dăruit vreodată de cineva omului sau mai bine zis ''primei perechi'' Adam şi Eva - cei care trăiau în preajma şi slava lui Dumnezeu. Acolo unde şarpele  atacă  cu precizie creaţia şi planul lui Dumnezeu, omul, pe care-l întocmise după chipul şi asemănarea Lui... el, şarpele, i se adresează femeii cu cuvinte îndoielnice cu privire la pomul interzis. După discuţia avută cu el şi căderea în păcat, neascultarea  şi consumul  fructului oprit, găsim în GENEZA 3-6 căci ea, Eva, are viziunea şi gândirea  şarpelui şi nu pune la îndoială faptul căci... fructul n-ar fi bun de mâncat, ba îi mai dă şi celui ce-i era pereche, bărbatului de lânga ea, care nu se împotriveşte DELOC. Atunci li s-au deschis ochii! {spre păcat, căci Dumnezeu nu-i făcuse fără vedere} dar îi pusese într-un loc în care nu puteau vedea decât perfecţiune căci şi ei erau perfecţi, creaţi după înţelepciune dumnezeiască. Şi-au croit şorturi din frunze de smochin să-şi acopere goliciunea trupului, dar, goliciunea sufletului nu mai putea fi acoperită cu... nimic.

   În  capitolul 9, Dumnezeu, îl  cheamă pe om şi i-a zis Unde eşti? El i-a răspuns ''Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol... "  Neascultarea, căderea  din slavă, graţia şi mila lui Dumnezeu aduce GOLICIUNE, face să se nască păcatul sau frica! Este acelaşi lucru cu păcatul Are aceeaşi identitate!

   Frica sau păcatul l-a dezgolit pe om de scumpa slavă dumnezeiască. Ea i-a furat perechii create slava de a fi permanent în prezenţa Domnului. Ea îl dezbracă pe om de statura dumnezeiască şi-l goleşte de splendoarea bucuriei de a fi în preajma şi dragostea Stăpânului, Dumnezeu Creatoar!

   Ea, frica le caricaturizează fiinţa şi atunci şi acum  făcându-l să se teamă de Cel ce le era Iubire, stabilitate, dragoste... Ea îi face goi de Dumnezeu şi le arată ''partea identităţii fizice'' la care ei nu se gândeau când erau în Eden  căci gândul nu le era gol ci plin de Domnul. Acolo li s-a furat sfânta părtăşie  din cerul coborât de Domnul lor în Eden. Acolo s-a născut primul ''orfelinat''  de oameni fără Părinte { datorită neascultarii}.

   Victoria şarpelui  e  blestemul aruncat în  perechea  izgonită  de Dumnezeu  care, 'nfricoşaţi şi alungaţi din Eden  iau drumul pribegiei, devenind victime înşelate si de atunci... plini de frică îşi poartă  chinul neascultării, născând copii blestemaţi, fricoşi, cu părinţi şi straăbunici... fricoşi. De atunci, aparatul de presiune asupra omului devine frica. Ea distruge încrederea în tot ce este binevenit de la Dumnezeu; Frica  pentru sănătate, viaţa copiilor, a soţului, a soţiei, starea materială, pentru prezent şi viitor... frica pentru orice este bun, dar, este deformat în mintea umană de  păcat.

   De acest  crunt păcat se foloseşte şi azi  întunericul în care se găsesc marile puteri sociale şi politice pentru a distruge vieţile semenilor noştri  pentru a le insufla disperarea şi pentru a-i determina chiar să-şi ia viaţa, { care ar ajunge în posesia... şarpelui vechi}. Se investesc enorm de mulţi bani în industria farmaceutică unde se fabrică tot felul de ''inhibitori'' de frică dar care, dau naştere la alţi monştri căci păcatul { frica] nu se vindecă prin medicamente.

   Acesta a fost planul şarpelui dar, pe Dumnezeu nimic nu-L ia pe nepregătite şi văzând chinul ce ar fi devenit veşnic pentru om, S-a întors cu milă spre cel ce fusese creat după chipul şi asemănarea Sa şi... Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea căci a dat pe Singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară şi să aibă viaţă veşnică ! {Ioan. 3-16}

... Şi-a fost un deal şi o Golgotă

Şi-Un Dumnezeu ce ne-a iubit,

Un Miel sacrificat ca jertfă,

Pentru păcatul săvârşit,

A fost şi-o sfântă  Înviere,

În care unii au intrat,

Dar  Poarta-I nu este închisă,

Ştiai? Căci tu,

Şi tu!

Acol'-ai fost salvat, iertat?

      Alexandrina Tulics