Indracitul devenit MISIONAR
Am sa-ti pun o intrebare de zece puncte. Care a fost primul misionar trimis de Isus?
Trebuie sa fi fost cineva bine instruit, nu? Cineva care avea o relatie apropiata cu Isus. Un adept devotat. Un discipol apropiat. Unul care sa fi posedat o buna cunoastere a Scripturii, precum si capacitatea de sacrificiu, nu-i asa?
Am sa-ti dau un indiciu. Nu trebuie sa te concentrezi asupra Marii Trimiteri ca sa descoperi despre cine este vorba. Nu trebuie sa cauti nici printre apostoli. Acest orator avangardist nu se numara printre ei.
Sa fie vorba despre cei 70 de barbati pe care i-a trimis Isus? Imi pare rau, n-ai nimerit. Autorii epistolelor? Nu. Predicatorul la care ma refer eu era de mult pe campul de misiune la vremea cand Pavel s-a apucat sa scrie.
Unde S-a dus Isus ca sa-Si gaseasca primul misionar? N-O SA-TI VINA SA CREZI: EI BINE, INTR-UN CIMITIR!
Care a fost primul ambasador desemnat de El? (Nici asta n-o sa-ti vina sa crezi.) UN INDRACIT, un om stapanit de un duh necurat. Omul pe care Isus l-a trimis ca ambasador al Sau a fost un nebun transformat in misionar. Povestea lui e redata in Evanghelia dupa Marcu.
E l e omul de care mama ta te-a sfatuit sa te feresti. E individul pe care politistii il aresteaza cu regularitate. E dezaxatul care-si pandeste vecinii si ucide familii intregi. E cel al carui chip il vezi la televizor, la stirile de seara.
Acesta e primul misionar din biserica crestina.
Cei de prin partea locului nu mai stiau ce sa faca cu el. Il legasera in lanturi, dar le-a sfaramat si a scapat. Isi sfasia hainele de pe el. Locuia in morminte. Se taia cu pietre. Era ca un caine turbat scapat de sub control, un pericol pentru societate. O fiinta absolut inutila. Nimeni nu dadea doi bani pe el - in afara de Isus!
Chiar si in ziua de azi tot ce poate sa faca medicina moderna in privinta unui astfel de individ e sa-i ofere medicatia adecvata si un tratament complex. S-ar putea ca, daca i s-ar consacra timp, bani si asistenta de specialitate, un astfel de comportament distructiv sa fie ameliorat. Dar ar fi nevoie de ani intregi pentru asta. Isus a avut nevoie de doar cateva secunde.
Intalnirea este de-a dreptul socanta. Corabia ucenicilor trage la tarm, iar in apropiere se afla un cimitir, precum si o turma de porci. Ambele sunt necurate pentru iudei, din punct de vedere ritual si cultural. Cand Isus Se da jos din corabie, vede un nebun care iese din morminte. Are parul valvoi. Incheieturile insangerate. Trupul acoperit cu zgarieturi. Toata furia de pe pamant e parca incatusata in aceasta fiinta. Un adevarat haos. Isi agita bratele si tipa necontenit. Ucenicii privesc incremeniti, inghit in sec si dau sa urce inapoi in corabie. Sunt ingroziti. Nu si Isus. Citeste cu atentie versetele 7 si 8, caci ele ne ofera un privilegiu nepretuit, si anume ne ingaduie sa aruncam o privire in lumea nevazuta. Pentru cateva clipe conflictul din lumea nevazuta devine vizibil si ni se ofera posibilitatea sa privim la campul de batalie.
Isus il revendica pe omul acesta. Demonii se impotrivesc. Nu profereaza amenintari. Au mai auzit vocea asta. Cand Dumnezeu porunceste ceva, demonii nu au de ales. Nu pot decat sa se roage. Simpla aparitie a lui Isus smereste demonii. Desi-l stapanisera atata vreme pe omul acesta, ei se pleaca-n fata lui Dumnezeu.
Ucenicii nu fac nimic in tot acest timp. Isus se lupta cu demonii, iar adeptii Sai privesc inmarmuriti. Habar nu au ce sa faca. Poti sa te pui in locul lor? Ti se intampla si tie sa asisti la fenomene scapate de sub control si nu stii ce sa faci? Ei bine, daca ti se intampla, procedeaza la fel ca ucenicii: cand lupta se incinge, fa un pas inapoi si lasa-L pe Tatal sa lupte.
In timp ce ucenicii privesc inmarmuriti, Isus trece la fapte si Dumnezeu il elibereaza pe indracit. Demonii intra in porci. Si aici, in cimitir, se naste un nou discipol.
Daca ai impresia ca reactia demonilor e ciudata, stai sa vezi reactia oamenilor. Stapanii porcilor dau fuga in oras si spun tuturor ce au vazut. Asa ca oamenii vin la fata locului, ca sa vada cu ochii lor. (Marcu 5.15-17)
Ce au facut? AU INCEPUT SA ROAGE PE ISUS SA PLECE DIN TINUTUL LOR.
Adica I-au cerut lui Isus sa plece? Intocmai. In loc sa-I multumeasca, L-au alungat de acolo. Ce i-a facut sa procedeze asa?
Buna intrebare. Ce-i face pe oameni sa prefere un nebun sau o turma de porci, mai degraba, decat prezenta lui Dumnezeu?
Sau daca vrei...
Ce-l face pe un alcoolic sa prefere mizerabila stare de betie in locul luciditatii?
Ce face ca o biserica sa prefere declinul in locul trezirii spirituale?
Ce face ca o natiune sa prefere sclavia in locul libertatii?
Ce-i face pe oameni sa prefere traditiile de odinioara in locul unui Dumnezeu viu si actual?
Raspunsul e teama de schimbare. Schimbarea implica un efort considerabil. E mai usor sa urmezi aceeasi carare decat sa te aventurezi pe taramuri noi, necunoscute.
Asa ca oamenii L-au alungat pe Isus. Si pentru ca Isus nu merge acolo unde nu e dorit, El intra inapoi in barca.
Iata ce se intampla mai departe: "Pe cand Se suia El in corabie, omul care fusese indracit Il ruga sa-l lase sa ramana cu El. Isus nu i-a dat voie..." (Marcu 5.18)
Ciudat mod de a Se purta cu un proaspat convertit, nu crezi? De ce nu l-a luat Isus si pe el in barca? Foarte simplu. Avea un plan maret pentru el: "Du-te acasa la ai tai si povesteste-le tot ce ti-a facut Domnul, si cum a avut mila de tine" (v.19).
Iata despre ce vorbeam la inceput. Trimiterea primului misionar. Acum nebun, in clipa urmatoare misionar. Fara instruire. Fara predici. Tot ce stia el era ca Isus putea speria dracii.
Dar si mai surprinzator decat persoana celui ce a fost numit misionar este locul unde a fost trimis. In ce ma priveste, eu n-as trimite misionari la oamenii care tocmai m-au alungat de la ei. Tu ai face-o? Poate le-as trimite vreo nenorocire, dar in nici un caz un misionar.
Si asa se face si-n prezent. Si astazi le trimite vestea cea buna celor nevrednici. Si astazi foloseste pe cei nevrednici drept mesageri.
Fiți binecuvântată de Domnul!
Fii binecuvântată tu, cea folosită de Domnul în lucrare; să fii lumină-n întuneric, alinare în necaz, susţinător în rugăciune şi îndrumător pe cale şi nu numai.