Mi-a scris un prieten ca să mă întrebe despre Isaia 65:17, care spune aşa (Noua Biblie Standard din America) „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.” El m-a întrebat, „Crezi că versetul acesta vrea să spună că atunci când mergem în Cer, nu ne vom mai aminti absolut nimic de cerurile şi pământul anterior? Dacă asta e ideea, crezi că orice amintire din această viaţă va dispărea?”

Şi iată ce i-am răspuns:

Nu, acest verset nu vrea să spună că nu vor mai fi deloc amintiri în rai şi în noua eră ce va veni.

Din două motive:

1) Observaţi paralela făcută între „lucrurile trecute” din versetul 17 şi „vechile suferinţe” din versetul 16. În versetul 16 se spune, „ Aşa că, cine se va binecuvânta în ţară, se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului, căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei.” Strânsa legătură dintre „Vechile necazuri” din versetul 16 şi „lucrurile trecute” din versetul 17 mă face să mă gândesc că „lucrurile trecute” nu înseamnă de fapt toate lucrurile, ci doar lucrurile pe care, dacă ni le-am aminti, ne-ar tulbura. Iar în vremea ce va veni nu vom mai fi tulburaţi. „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”(Apocalipsa 21:4).

2) Cartea Apocalipsei afirmă că în Rai vom cânta cântecul Mielului şi al lui Moise ( Apocalipsa 15:3), care este un cântec despre evenimentele trecute. Deci dacă vom cânta despre măreţele lucrări ale Domnului de-a lungul istoriei, nu avem cum să le uităm.

Dar iată un indiciu. Răstignirea Mielului a fost unul dintre necazurile lumii. A fost o scenă groaznică. Aşadar se pare că face parte din categoria de lucruri de care nu ar mai trebui să ne mai amintim—a fost atât de dureros.

Aşadar eu aş trage următoarea concluzie: Ceea ce vom uita şi ceea ce ne vom aminti nu este pur şi simplu o categorie de lucruri bune sau rele. Mai curând aş spune că vom uita şi ne vom aminti lucrurile menite să ne mărească bucuria noastră de Dumnezeu. Dacă amintirea unui anumit lucru ne va accentua adoraţia, atunci ni-l vom aminti. Dacă dimpotrivă, ne va împiedica adoraţia, atunci îl vom uita.

Ca o analogie, haideţi să luăm în consideraţie următoarea problemă. În Scrisoarea către Filipeni 3:13-14 Pavel spune „Dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţină, pentru premiul chemări cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” Aşadar Pavel pare să poruncească să „uităm” trecutul. Însă în Scrisoarea către Efeseni 2:11-12 el spune „ De aceea voi, cari altă dată eraţi Neamuri din naştere… aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos.”

Revenind asupra încercării de a discerne ce ar trebui să ne amintim şi ce ar trebui uitat, răspund în felul următor: ne vom aminti tot ceea ce ne ajută să adâncim iubirea noastră pentru Cristos şi zelul de a da ascultare. Şi vom uita orice lucru ce paralizează voinţa noastră de a-l urma cu bucurie.