Dacă acceptaţi sau nu răbdarea în viaţa voastră creştină depinde ce veţi deveni. Veţi deveni oameni al lui Dumnezeu sau oameni centraţi pe sine, dependenţi de Cristos sau dependenţi de forţele proprii? Tocmai micile alegeri din viaţă vor determina cine veţi deveni.

Viaţa este o sumă de mici hotărâri

Răbdarea constă într-o „îndelungă ascultare pe aceeaşi direcţie”. Pierderea sensului este rezultatul cumulat a mai multe decizii proaste.

Trebuie să ne analizăm viaţa şi să ne gândim ce facem de fapt pentru a deveni mai centraţi pe Cristos. Adevărata spiritualitate înseamnă dezvoltarea unei discipline spirituale regulate.

2 Timotei 2:3-7. Soldatul, atletul, ca şi fermierul trebuie să fie disciplinaţi dacă speră să-şi păstreze postul şi să-şi împlinească îndatoririle. Tot aşa se întâmplă şi în cazul creştinilor. Viaţa creştină este muncă îndârjită, o muncă dificilă pentru care Dumnezeu dă putere (Coloseni 1:29). Şi tocmai această muncă îndârjită ne face capabili de a aduce roadele răbdării. (Psalm 1).

Există implicaţii practice

Romani 6:12-14. Scopul autodisciplinei este acela de a dobândi frica de Dumnezeu. Avem de ales cui anume ne vom prezenta trupurile. Romani 12:1-2. Aduceţi ca jertfă Domnului trupurile (şi minţile) voastre. Adesea regretăm anumite moduri în care ne petrecem timpul (cum ar fi să ne uităm prea mult la televizor), însă aţi terminat vreodată de citit Cuvântul lui Dumnezeu şi să simţiţi acest lucru?

Recuperaţi orele din zi pe care le irosiţi în activităţi nefolositoare. Citiţi Cuvântul lui Dumnezeu şi alte cărţi minunate. Discutaţi cu familia voastră despre ce aţi învăţat. Răscumpăraţi timpul astfel încât să vă îmbogăţească şi să vă transforme în tipul de persoană care doriţi să fiţi.

Faceţi din Cer motivaţia voastră (2 Petru 3:13). Îmbrăcaţi-vă cu umilinţa de a da piept cu suferinţa (1 Petru 4:12). Urmaţi-i pe cei care au terminat cu bine (Jim Elliot şi fratele său Burt). Şi înrădăcinaţi-vă inima pe cine doriţi să deveniţi. Apoi rugaţi-vă Domnului ca El să îndeplinească acest lucru.