STRĂDANII MARI...REZULTATE MICI, SAU ZERO REZULTATE.
6. Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!"
7. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: "Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
8. Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi fi proslăvit, zice Domnul.
9. Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? - zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.
10. De aceea, cerurile nu v-au dat roua, şi pământul nu şi-a dat roadele.
(Hagai capitolul 1)
*********************************************************************************************
Cel mai important aspect în viața credinciosului este CONECȚIA CU DIVINITATEA. Imaginați-vă cum ar fi fără legătura cu Dumnezeu. Când cosmonauții se întorc pe pământ din spatiul cosmic, pentru câteva secunde legătura cu pământul se întrerupe datorită temperaturii ce e cauzată de fricțiunea cu atmosfera terestră. Cosmonauții au mărturisit că acele câteva secunde sunt grozave. S-a pierdut conecția.
Profetul Hagai, care a scris cuvintele inserate mai sus, a constatat un fenomen ciudat la poporul lui. Adică strădania era mare, depuneau efort să obțină rezultate. Semănau mult dar culegeau puțin. Cu alte cuvinte strădania lor era aproape zadarnică. Și în zilele noastre întâlnim acest fenomen. Strădania e mare, slujitorii fac tot felul de lucrări care mai de care mai populare; chiar le merge ”faima” ce harnici sunt în lucrarea pe ogor. Le merge faima peste mări și țări. Și totuși rezultatele sunt…așa cum sunt. Nu e unitate în biserică, nu simți că Duhul e la lucru, unii pleacă pentru a găsi undeva hrană consistentă și integritate în lucrare etc etc. Lista ar fi lungă. DE CE E AȘA? STRĂDANIE MARE, REZULTAT MIC. Răspunsul e simplu: nu e conecție cu divinitatea. E o slujire de formă, e o slujire din interes, nu din pasiune pentru lucrarea divină. E doar un fel de club, un fel de conferință.
Să presupunem un aparat foarte complicat, nou cumpărat. Cere timp ca cineva să-l monteze, să pună totul unde trebuie. Uneori trebuie ore în șir. Mi s-a întâmplat și mie. Avem cartea cu instrucțiuni de instalare și o citim cu atenție. Din când în când dezmontăm o piesă care nu a fost pusă la locul potrivit. După o muncă de câteva ore, foarte satisfăcuți, suntem curioși dacă aparatul funcționează. Surpriză: nu funcționează. Ce s-a întâmplat? Am depus atâta efort; au fost câteva ore. Și-apoi realizăm că trebuie pus cablu în priză. Uitasem cu desăvârșire de lucrul acesta vital. Lipsea conecția. Așa e și pe plan spiritual. Fără conecție totul e în zadar.
Iată cum doreau fiii lui Core părtășia, legătura cu Dumnezeu:
”Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu” (Psalmul 42:1-2)
George Cornici/20 Noiembrie, 2013