Resursa adaugata de sanda_tulics in 03/12/2013
Rugați-vă pentru noi!
Fiţi binecuvântaţi!
M-apropii de voi în vreme de toamnă, cu vreme rece, umezeală, frig şi... multă ceaţă. Este toamna ''nedorită" de nimeni, nici măcar de mine, care-i simt efectele demult dar, în aceast sezon, m-a prins un sindrom reumatismal, greu de dus, fiind dureros. Această afecţiune se instalează în tot corpul {chiar creierul - am citit căci este afectat} dar eu, îl simt dureros în... suflet. Ce vreau să spun?
Mă gândeam la chemarea pe care fraţii machedoneni nu s-au sfiit să o strige din toate puterile "Treceţi la noi, ajutaţi -ne! ''
Astăzi, în vreme de criză, de restrişte sufetească, de interdicţii administartive, eu cer: Rugaţi-vă pentru noi! Da, pentru noi, pentru aceia care am mâncat din mâna Domnului împreună pe timp de soare sau ploaie, câteodată furtuni sau... multă-multă ceaţă. În vederea rugaciunii mă aduc pe mine și (o) persoană[e} { fără sa nominalizez}; vă rog, să lăsaţi impresiile, clevetirile, simpatiiile după informaţii adevărate sau neadevărate, neverificate, deoparte... şi să ne ajutaţi în rugăciune. Treceţi la noi! Noi avem nevoie să fim puse (puși) înaintea Domnului, să ne purtaţi neputinţele spirituale, aversiunile, lipsa de înţelpciune şi simpatie, toleranţa. Noi avem nevoie sa fim din nou ceea ce vrea Domnul să fim: copiii Lui, după asemănarea Sa, mai ales pe dinăuntru.
Părăsiţi-vă ''posturile'' de tras cu urechea, de aşteptarea unui verdict favorabil din punct de vedere uman. Lăsaţi ''prieteniile'' false, senzitive, şi cereţi din toată inima eliberarea noastră dar şi a voastră care implicit faceţi parte din acest decor. Cercetaţi-vă bine înlăuntrul şi vedeţi cât ''bine'' aţi construit în relaţia voastra cu aproapele pentru ca să putem merge mai departe, să putem ''gusta" şi experimenta Iertarea, să întindem mâna la Cina Domnului, să ne urăm ''Sfinte sărbatori! '' ce pot fi petrecute numai dintr-o inimă sinceră, curată.
Puneţi-ne în mijlocul rugilor voastre, întindeţi mâinile către cer şi cereţi - Aministia prin Sângele Domnului Christos peste toate neputinţele ce ne domină fiinţele.
Poate unii dintre voi {nu ştiu!} se regăsesc în aceeaşi situaţie şi ''o ţin sub obroc demult... '' Avem toţi ocazia acum să ne ''rupem hainele fireşti înaintea Domnului ''; să pornim fără resentimente şi ''galerii pro sau contra".
Vin sărbătorile şi neaua nu va putea acoperi cenuşiul, murdarul sufletului din noi. Treceţi cu rugăciunile voastre peste noi şi voi, să putem fi împreună părtasi la "coasa'' dar şi la păşunea Domnului. Azi, noi, suntem ''spitalizate''... A venit cineva cu... un cuvânt bun, un pahar de apă, o rugăciune, un ''dulce biblic'' care să ajute însănătoşirii noastre?
Personal, primesc toate ''vizitele şi pachetele" cu hrană sfântă, proaspătă, împreună cu... flori - ca semn al dragostei şi al acceptării voastre.
Poate într-o zi, va trebui să ''întorc vizita''. Cred căci m-am pregătit în acest timp cu hrana de care are nevoie un bolnav reumatic - sufleteşte în acest sezon.
V-aştept... să treceţi... la noi!
Alexandrina Tulics
- Vizualizări: 1489
- Comentarii: 11
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Între înălţimi şi vale, între zâmbet şi suspin,
Stau prăpăstiile firii, cu-ale eului venin,
Mult prea des uităm chemarea, ce-a lăsat-o Dumnezeu,
Impregnată-n duhul nostru, de-a-L urma pe Fiul Său.
Însă Tatăl Sfânt Yehova, Cel îndurător şi bun,
Şi-a impus înţelepciunea, nu S-a luat după "nebun"...
Căci cunoaşte slăbiciunea omului, la orice pas,
Din sfinţenia creaţiunii, ştie bine ce-a rămas!
Tot aşa, ştiind că firea, se revoltă uneori
Şi aduce dezbinare între fraţi şi-ntre surori,
A găsit mereu cu cale, să smerească pe acei,
Ce-au avut din neveghere, câte-odat' alţi dumnezei.
A lăsat un duh de boală, sau de frică, de dispreţ,
Ca să simtă-"nfumuratul", că doar Domnul e măreţ,
Duh de ceartă şi revoltă, ca să fie pedepsit,
Să înveţe ascultarea şi ce-nseamnă-a fi smerit.
Să nu ne-nşelăm prieteni! Când se luptă firea-noi,
Aruncăm în Duhul Slavei cu mocirlă, cu noroi...
Să lăsăm Izvorul Vieţii, să ne spele! Doar aşa,
Vom trăi cu toţii-n pace, după sfântă voia Sa.
Când îţi dă ocol ispita de a riposta-n vreun fel,
Să priveşti înspre Mesia...Ce-a primit şi ce-a dat El...
Unde te-afli pe o scară între slavă şi nimic?
'Nalţă-te înspre sfinţire, dar în "eu", te fă mai mic!
Doar atunci când o slujire e făcută-n Duhul Sfânt,
Vei avea înţelepciune, fagur dulce din Cuvânt,
Nu în "cantităţi" măsoară Dumnezeu lucrarea ta,
Ci în calităţi: smerenie, dragoste...Aleluia!
Dacă ne-am pripit vreodată şi-am vorbit şi-am ponegrit,
Haideţi fraţi la rugăciune! În genunchi, cu duh smerit,
Domnului să cerem milă şi iertare! Numai El,
Are merite în lume, Domnul Sfânt Emanuel!
Când îţi recunoşti greşeala, te căieşti cu-adevărat,
Intervine Îndurarea..."Fiule, eşti vindecat!"
Nu uita: în bunăstare sau în lipsuri, în nevoi,
El cunoaşte totul, toate! "Dumnezeu este cu noi!"
04/12/13, Barcelona
Mai incaerca.. usa e inca deschisa..
Să dispar-acea lucrare
Care nu-i de la Cel Sfânt
Să rămână doar iubirea
Ce-are sursa-n Legământ.
Să dispar-acele gânduri
Ce produc amărăciuni
Să putem în tihnă merge
Spre a face misiuni.
Să dispară sentimente
Nesfințite prin Cuvânt
Doar așa vom fi în stare
Să-mbrăcăm curat veșmânt.
Versul aspru, versul dulce
S-aibă sursa în Cristos
Să nu vină la-ntâlnire
Cel trufaș și-nvidios.
Să dispară vorbe care
Nu pot merge-n Paradis
Să înfăptuim, smeriți
Tot ce Tatăl a decis.
George Cornici/4 decembrie, 2013
In prima zi de facultate, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse:
- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata.
Ne-am imprietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur si se bucura de fiecare clipa.
La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei.
A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam.
Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes.
Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile si trebuie sa ai un vis, caci atunci cand ramai fara vise, mori.
Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama.
E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88.
Toata lumea imbatraneste...nu e nevoie de talent sau pricepere, dar ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii.
Nu regreta nimic... cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut.
Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant " Trandafirul ".
Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fi ceea ce vrei sa fi.
SI NU UITATI:
NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU,
DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!
Sa-ti pastrezi simtul umorului la orice varsta pare sa fie reteta perfecta uneori.
Poti alege si tu.
... and after all, tomorrow is another day !!!