Ar trece din nou prin aceeasi experienta. Sunt convins. Ucenicii s-ar urca in aceeasi barca si ar trece prin aceeasi furtuna. Ar face-o din nou cat ai zice peste. De ce?

   Pentru ca prin furtuna L-au vazut pe Mantuitorul.

   Citeste acest verset: "Cei ce erau in corabie, au venit de s-au inchinat inaintea lui Isus, si I-au zis: "Cu adevarat, Tu esti Fiul lui Dumnezeu!"

   Dupa furtuna, ei I s-au inchinat. Inainte de aceasta, nu I s-au mai inchinat niciodata impreuna. Niciodata. Verifica singur, daca vrei! Deschide Biblia si cauta un loc unde scrie ca ucenicii L-ar fi adorat impreuna pe Domnul. Nu vei gasi asa ceva.

   Nu I s-au inchinat cand a vindecat leprosii, cand a iertat femeia adultera sau cand a predicat maselor. Atunci au dorit sa-L urmeze. Au fost gata sa-si lase familiile si sa mearga dupa El. Au fost gata sa exorcizeze demonii. Au fost gata sa intre in armata Lui.

   Numai dupa incidentul acela de pe mare I s-au inchinat. De ce? Simplu. De data aceasta, ei sunt cei salvati. De data aceasta, capul lor este scos din lat. Trupurile lor sunt smulse din ghearele adancului. Cu o clipa inainte in fata lor se casca abisul, iar ei priveau speriati genunea dinaintea lor. In urmatoarea, stau uimiti, cu ochii larg deschisi, pe puntea unei barci linistite pe o mare calma.

   Asa ca s-au inchinat. Au facut singurul lucru pe care-l puteau face dupa ce sentinta mortii le-a fost anulata in ceasul al unsprezecelea: au privit la Guvernatorul Etern care le-a acordat iertarea si I-au multumit.

**************

   Cand Il recunosti pe Dumnezeu Creatorul, Il admiri. Cand Ii recunosti intelepciunea, inveti de la El. Cand Ii descoperi puterea, te bizui pe El. Dar numai atunci cand te salveaza I te inchini.

   Este un scenariu de tipul "inainte si dupa". Inainte de a fi fost salvat, iti era usor sa-L tii pe Dumnezeu la distanta. Sa-L ignori intr-un mod convenabil. Sa-L asezi frumos pe un raft. Sigur ca era si cariera ta. Si pozitia ta sociala. Si salariul tau. El era pe un loc important in lista ta de prioritati, dar impartea locul si cu alte lucruri.

   Apoi a venit furtuna... s-a dezlantuit furia... a urmat lupta... geamaduri de lagare s-au rupt... noaptea era fara stele. Disperarea te-a invaluit ca o ceata si te-ai ratacit. Stiai, in inima ta, ca nu mai este nicio cale de scapare.

   Sa apelezi la cariera ta pentru ajutor? Numai daca vrei sa te ascunzi de furtuna, nu sa scapi din ea. Sa te bazezi pe statutul social pentru puterea de care ai nevoie? O furtuna nu se lasa impresionata de titlurile tale. Sa-ti gasesti sprijinul in salariu pentru a te salva? Multi incearca... multi esueaza...

   Asa ca ramai brusc cu o singura optiune: DUMNEZEU!

   Si cand ceri... cand ceri cu sinceritate... EL vine.

   Din acel moment, El nu mai este doar o divinitate demna de admirat, un invatator demn de urmat sau un stapan demn de ascultat. Este SALVATORUL. Salvatorul demn de inchinare.

   De aceea sunt convins ca ucenicii ar face-o din nou. Ar indura aceeasi furtuna intr-o alta noapte... intr-o mie de nopti... daca ar fi necesar.

   O vreme de suferinta este un pret mic pentru a-L vedea clar pe DUMNEZEU.