Mania Iudeilor era cat pe ce sa explodeze intr-o zi. Domnul Isus spunea ca EL venea de la DUMNEZEU. Inca o afirmatie i-a facut sa uite toleranta lor religioasa: "Mai inainte ca sa se nasca Avraam, EU SUNT" (Ioan 8.58). Spunand aceasta, EL S-a identificat cu Acela care S-a aratat lui Moise in rugul de flacari - "Eu sunt Cel ce sunt" (Exod 3.14). Numai Dumnezeu putea face o asemenea afirmatie. Rostita de un om sau de un inger, aceasta era o blasfemie. Atunci Iudeii au luat pietre ca sa-L ucida.

   Ei erau nestiutori cu privire la ziua pedepsei lor divine. In adevar Domnul Isus are un nume pe care nimeni, cu exceptia Lui, nu-l cunoaste. (Apocalipsa 19.12). El este Dumnezeu, dincolo de ceea ce ne-a fost descoperit sau putem intelege. El este autorul credintei noastre inainte ca noi sa credem. El este sfarsitul credintei dupa ce noi am terminat totul.

   Ceea ce ne-a aratat despre Sine Insusi este maret si nu se poate descrie in cuvinte. In Evanghelia lui Ioan, Domnul Isus a facut alte afirmatii minunate: "EU SUNT  Pastorul Cel Bun... EU SUNT Usa (usa mantuirii)... EU SUNT Lumina lumii... EU SUNT Calea, Adevarul si Viata". Ioan a spus ca daca s-ar fi scris toate lucurile cu privire la lucrarea Domnului de pe pamant, cartile acestea nu ar fi incaput in lume.

   Cu cat mai putin pot eu sa apreciez asa cum trebuie, cu hartie si creion, atributele ceresti descoperite in brosura finala a lui Ioan! Este evident ca noi doar zgariem suprafata in aceasta cartulie. Nu, asta nu este decat o picatura microscopica dintr-un ocean infinit. In Apocalipsa afirmatiile continua si ating punctul culminant in ultimul capitol. "EU SUNT  Alfa si Omega, Cel dintai si Cel de pe urma, Inceputul si Sfarsitul... EU SUNT Radacina si Samanta lui David, Luceafarul stralucitor de dimineata" (Apocalipsa 22.13,16).

   In afara Fiului Sau neasemuit nu este nici o figura mai impunatoare in intreaga Biblie ca David, fie pe plan national, fie pe plan spiritual. In spatele lui David - a liniei sale stramosesti, a ungerii, pregatirii si domniei lui - era Unul numit, in textul nostru, Radacina. El este Autorul nevazut al istoriei lui David. Este metoda Lui sa-i coboare pe candidatii mai capabili si sa-i ridice pe cei mai neinsemnati. El da afara pe cel sigur si increzator in sine si gaseste un loc pentru cel nepotrivit. El foloseste pe cel obisnuit si lipsit de pretentii ca sa-Si duca la indeplinire lucrarile lui puternice.

   In spita de neam a lui Iuda, dupa o selectie riguroasa, Radacina a adus o femeie pagana fara mostenire in Israel, dar Rut a avut o inima plina de credinta. S-a casatorit cu Boaz si, bunatatea, demnitatea si credinciosia au luat nastere in mostenirea lui David. De la o varsta frageda David a dat dovada unei inimi insetatae dupa Dumnezeu, dor pe care-l exprima prin vocea si harfa lui. Cand a sosit vremea pentru ungerea imparateasca, sapte frati mai mari au trecut prin fata proorocului Samuel, dar fiecare a fost respins pe rand. Cel de-al optulea a fost adus de la pascutul oilor si spre uimirea celorlalti, a fost uns ca viitor imparat. El a devenit un ucigator de giganti, un general al unei armate razvratite si in final, un mare imparat si prooroc.

   Din punctul de vedere al umanitatii Sale, Cristos, este lastarul lui David. El este Fiul Omului. Nasterea Lui a fost coridorul de trecere dinspre o pozitie de slava spre paiele unui grajd din Betleem. Un prooroc si o proorocita care nu aveau loc in ierarhia religioasa din vremea aceea l-au binecuvantat. Copil fiind, El a indurat o calatorie pana in Egipt si inapoi, dupa care a locuit in Galileea. S-a jucat pe strazile unui Nazaret modest. Era foarte tanar cand I-a uimit pe marii teologi de la Templul lui Irod. A fost botezat si a cunoscut puterea Duhului Sfant. A fost ispitit de diavolul in toate felurile, ca si noi; totusi, E l a ramas fara pacat. A cunoscut oboseala, foamea, setea si durerea.

   Mai mult decat atat, in trupul Lui uman, El avea un duh zdrobit de povara pacatului unei lumi blestemate. A plans oile fara pastor. A plans biruinta mortii asupra societatii omenesti. Fatarnicia, coruptia si materialismul L-au infuriat. Si-a supus trupul la nopti de rugaciune si la zile de lucru. Sudoarea Lui era ca niste picaturi mari de sange.

   Slava a stralucit deasupra satelor din imprejurimile Galileii. A umplut pridvorul lui Solomon cu o lumina mai mare decat a sfesnicului cu cele sapte candele in locul sfant. El a fost un Preot, nu din semintia lui Levi, ci asemenea lui David, din semintia lui Iuda si dupa randuiala lui Melhisedec. Nici una din caile Lui nu s-a potrivit cu un tipar normal. El a fost "iesit din tabara". El traieste astazi ca sa mijloceasca in cer pentru cei care nu au pe nimeni care sa le pledeze cauza.