“…Dar ȋnsuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.”
(Romani 8:26)

Fiecare credincios are doi mijlocitori. Alături de Hristos, care mijloceşte ȋn cer pentru noi, Duhul Sfânt mijloceşte ȋn noi pe pământ.

De multe ori nu reuşim să ne rugăm ȋn mod adecvat; eşuăm ȋn formularea conținutului cererilor. Buzele rostesc rugăciuni dar inima nu le simte. Cuvintele sunt goale, lipsite de acel suflu de viață care le-ar face sensibile, dinamice, reale.

Şi atunci când limitele umanității ne ȋngrădesc, când trupul e slăbit spiritual şi istovit fizic, Duhul ne ajută ȋn rugăciune. Şi acest ajutor este de neprețuit! Cererile nerostite păstrate ȋn tainițele sufletului, frânturile de gânduri, ȋnfiorările dureroase ale inimii ce doresc alinarea şi izbăvirea cu disperare mută, devin şi ale Duhului Sfânt ȋntrucât El suferă alături de noi. Atât de mult şi de adânc ȋncât suspinele inimii noastre sunt suspinele Sale; “suspine negrăite”.

Pentru că Isus Hristos mijloceşte la Tatăl pentru noi ca să experimentăm iubirea şi prezența lui Dumnezeu, găsim astfel har, acel dar nemeritat, să ieşim ȋnvingători din nevoi, ispite, slăbiciuni omeneşti, păcate sau ȋncercări.

Pentru că Duhul Sfânt mijloceşte ȋn interiorul nostru, cuvintele nerostite, suspinele inimii capătă contur ȋn rugăciuni reale şi sincere.

Şi noi, pentru că ne recunoaştem slăbiciunea umană a trupului şi starea de neputință a minții de a ne ruga adecvat fără ajutor de sus, nu putem decât să rostim ȋn fața Desăvârşirii Absolute cuvintele de odinioară: “Doamne, ȋnvață-ne să ne rugăm!”

Cristina Magdalena Frâncu