„Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer; Tu ai săvârşit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?
Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri; dar ne vei da iarăşi viaţa, ne vei scoate iarăşi din adâncurile pământului.
Înalţă-mi mărimea mea, întoarce-Te, şi mângâie-mă din nou!
Şi te voi lăuda în sunet de alăută, Îţi voi cânta credincioşia. Dumnezeule, Te voi lăuda cu harfa, Sfântul lui Israel!
Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul, pe care mi l-ai izbăvit;
şi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta, căci cei ce-mi caută pierzarea sunt ruşinaţi şi roşii de ruşine.” (Psalmul 71: 19-24)

Mă trezesc în zorii dimineții cu un gust amar, cu sentimentul inutilității, al renunțării. Iar și iar, acest sentiment îmi întunecă viziunea conturată pe infinitul albastru al cerului. „Doamne, mă vezi, mă auzi?” Nu lăsa ca furtuna ce s-a abătut asupra mea să oprească alergarea. Am încredere în Tine Dumnezeule, umple-mă cu pacea Ta!

Adeseori aceste gânduri ne străbat ființa și așa destul de chinuită de luptele existențiale; o faptă făcută din dragoste de oameni, în ascultare de Dumnezeu poate fi uneori interpretată greșit, o vorbă plină de duh spusă într-un moment de cumpănă poate aparent răni dar, nimic din ceea ce este sub ocrotirea celui Preaînalt nu poate ucide. Da, noi oamenii suntem mult prea ușor influențați de părerile proprii, mult prea ușor ne simțim lezați în sentimentele atât de înșelătoare...De ce nu putem privi dincolo de aparențe, dincolo de cuvinte? Răspunsul se află la Dumnezeu:

„Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.”  (Proverbe 21: 2)

Aș vrea să putem privi mai mult spre Domnul nostru Isus Cristos și nu înspre noi, El a lăsat slava ca să se coboare la nivelul ființei umane, a trăit printre oameni, a suferit pentru păcatele întregii omeniri și a murit pentru omenire...Și nu S-a plâns niciodată...  

„Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16: 22-24)      

10/12/13, Barcelona