Nimic din ce este azi nu va mai fi la fel mâine, nici cerul, nici ploaia, nici vântul, nici fapta, nici  vorba, nici gândul, toate întâmplările și evenimentele ce succed, vor fi paleative ale vremurilor trecute. Vor exista alte încercări nereușite de a supera limitările noastre, alte lupte cu noi înșine și cu viața de zi cu zi, dar într-un final, obosiți de-atâta trudă, realizăm că nu am înaintat deloc, suntem la fel de neputinciosi precum o frunză în bătaia vântului.

   Încrezători așteptăm un nou răsărit dar, fiorul incertitudinii ne străpunge adâncul inimii: oare va mai exista un mâine? Mi-e atât de greu să văd nepăsarea ce inunda omenirea cu privire la veșnicie... Unde vom fi mâine? Dumnezeu există, El ne învață prin Cuvânt să fim lumină, plini de răbdare, de compasiune, de dragoste pentru semenii noștrii, plini de adevăr, toate lucrurile ce ne înconjoară ne dezvăluie măreția Sa, frumusețea Sa, perfețiunea Sa.Ce suntem noi să judecăm, sa cârtim, când de fapt nu suntem cu nimic mai superiori decât semenul nostru? Poate un dram de cunoaștere în plus, poate o situație financiară mai bună, poate o școală cu renume, o haină mai frumoasă?

  Să nu uităm că Dumnezeu Tatăl ne vede egali, El nu se uită la fața omului, El a creat diversitatea pentru a nu exista monotonie, această diversitate împlinește creația, redându-i o frumusețe aparte. Eu, tu, el, ea, suntem creați de acelasi Creator măreț, de Dumnezeul universului infinit, care ne iubește pe toți indiferent de infățișare, de statut, de cultură, cu aceeași dragoste Agape, o dragoste de Tată ce iartă întotdeauna pe fiul Său. Unde să alergăm dacă nu în brațele Sale iubitoare? Cui să cerem ajutorul în vremuri de restriște? În ce să credem dincolo de vremi dacă nu în El?

  Când va veni clipa, clipa în care despărțirea va lăsa în urmă regrete a ceea ce am fi putut face și nu am făcut, a ceea ce am spus și nu trebuia rostit, ne vom ruga ca ceea ce am lăsat în urmă să sădească amintiri frumoase celor ce rămân, să renască dorința de a fi sfinți, pt a putea intra în Împărăția Lui, pentru a putea fi împreună și dincolo de moarte, în Țara promisă. Chiar dacă există durere, lacrimi și lupte pierdute, trebuie să stăm dârji pe baricadele credinței, căci Tatăl veghează prin Fiul Său Isus Cristos, prin Duhul Sfânt, ajutându-ne să câștigăm războiul.

El e Calea, Adevărul și Viața!

Fie ca Domnul nostru să vegheze asupra noastră, să ne dea înțelepciune și pricepere pentru a fi mereu biruitori. Amin!

10/12/13, Barcelona