1. ORDINEA ar fi aceasta: adiere, vânt, furtună, uragan. Sunt fenomene ale naturii ce fac parte din creaţie. O adiere ne mângâie obrajii; un uragan ne poate doborî pe noi şi casele noastre. Uneori privesc la TV scene filmate de reporteri sau amatori temerari în timpul unei furtuni devastatoare. Au imortalizat scene apocaliptice. Se poate vedea cum ciclonul respectiv a trecut printr-un cartier al vreunei localităţi. Majoritatea caselor au fost făcute una cu pământul în câteva secunde. Şi totuşi ce e uimitor e că unele case au rămas parcă intacte. DE CE? Au fost rezistente, sau sunt rezistente la asemenea fenomene. Acelaşi lucru se poate spune despre cutremure. Alt exemplu: o furtună puternică trece printr-o secţiune a unei păduri. După trecerea ei rapidă se observă o scenă jalnică; foarte mulţi copaci sunt la pâmânt, distruşi. Peste tot vezi bucâţi de copaci. Dar se mai poate vedea ceva: unii copaci, mai puţini, nu au fost dezrădăcinaţi. De ce? Au fost rezistenţi la acea furtună. 

2. CATARGUL era o piesă de bază la o corabie cu pânze. Marinarii ştiau cum să aleagă copacul potrivit din care făceau catargul. Se duceau în pădure şi priveau cu mare atenţie la copaci care erau tineri şi viguroşi. Alegeau câţiva, îi însemnau şi îi lăsu timp de 10 ani să se dezvolte. Apoi mergeau din nou în pădure şi alegeau pentru catarge dintre copacii nedezrădăcinaţi, dintre aceia rezistenţi la intemperii.

3. REZISTENŢA în viaţa de credinţă nu se formează de la sine. Dacă stăm cu mâinile în sân să se formeze rezistenţa putem sta mult şi bine. Ea se formează prin nutriţie potrivită şi apropiere de Dumnezeu. În multe feluri putem fi doborâţi. O vorbă nejustă ne poate decepţiona. De ce? Poate nu suntem destul de tari în credinţă. Speranţa noastră poate fi clătinată de ştirile din lumea care se înstrăinează tot mai mult de Dumnezeu. Am crezut despre cineva că e un creştin dedicat sau o credincioasă devotată. După un timp am realizat că nu e aşa. Rămânem dezamăgiţi. Ne-a doborât dezamăgirea. Să înţelegem că e nevoie de rezistenţă pentru a putea respinge săgeţile arzătaore ale celui rău. Sufletu trebuie hrănit cu hrană consistentă pentru a face faţă perverselor presiuni din lume. Dacă nu-i dăm hrana necesară, zilnic, vom fi striviţi de asalturi ce vin din infern. Dacă nu avem timp pentru Scriptură atunci să ne facem timp. E o chestiune vitală. Să înlăturăm asalturile şi furtunile nu este posibil. Pentru a le face faţă singura modalitate e să devenim puternici în credinţă. Aceasta se realizează printr-o nutriţie corespunzătaore căci „omul nu trăieşte numai cu pâine ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

 

George Cornici/12. Dec. 2013