Cei mai fericiți și cei mai nenorociți oameni de pe pământ

   După ce m-am întors la credinţă, am primit o carte, o mărturie vie a unui frate penticostal de origine armenească, ea se intitulează ''Cei mai fericiţi oameni de pe pământ''. Am citit-o şi recitit-o, am plâns şi am cuprins-o cu toată fiinţa mea declarând-o ''Abecedaraul pocăinţei mele". Mă întorc de fiecare dată cu emoţie sfântă şi bucurie, căci mă aşează pe genunchi când o citesc, fiindcă în ea, am descoperit puterea lui Dumnezeu, autoritatea Lui, minunile făcute-n atotputerea-I şi ascultarea adevăraţilor creştini. În mare, subiectul ar fi  acesta: Prigoana creştinilor de origine armenească pe care au suferit-o din partea turcilor  la începutul sec. XX {1914-1923}  primul holocaust  declarat mondial, probleme pe care şi-n ziua de azi diplomaţia armeană o are cu cea turcă (acesta nefiind niciodată recunoscut).

   Dumnezeu îi înştiinţează pe creştinii armeni, prin puterea Duhului Sfânt, trimiţând în Armenia  oamenii Lui plini de Duhul Sfânt. Creştinii ruşi, coborau cu ''înştiinţarea, mesajul'' Domnului şi comunitatea armenească îi primea cu dragoste, şi cu multă bucurie. Ca întotdeauna, şi la  ultima din întâlnirile  ce au avut loc, armenii s-au pregătit cu o masă bogată, din ''ce aveau mai bun'', o jertfă de miros plăcut înaintea Domnului... după Cuvântul scris.

   Înţeleptul bătrânilor {aceasta era orânduirea conducerii} era reprezentată prin bunicul autorului, Demos Sacharian care a hotărât ca cel mai frumos exemplar  {O jertfă fără cusur!}, un viţel să fie adus ca jertfă înaintea Domnului, să fie ''ardere de tot'' pentru slava lui Dumnezeu. Se însera când s-au auzit cântările creştinilor ruşi ce-L lăudau pe Domnul şi  aduceau bucuria prin Duhul Sfânt. Mesele erau întinse, adunarea electrizată de prezenţa celor veniţi şi ca de fiecare dată când se întâlneau, bătrânii - conducătorii se îmbrăţişau şi poporul cânta, iar bucuria cuprindea întreaga adunare. Şi de această dată, se  coborau, cântarea spre slava Domnului era în toi dar, când să se apropie {fiind înştiinţat de Duhul Sfânt}, bătrânul înţelept creştin - rus, a făcut un semn cu mâna, muzica s-a  oprit şi o tăcere grea s-a aşternut peste toţi iar întrebarea a căzut ca şi o ghilotină:

   - Demos, unde ai ascuns capul boului tăiat ca jertfă?

   Judecata începuse... bătrânul - înţelept armean şi-a mişcat cu greu picioarele şi s-a dus la o căpiţă de fân de unde  a scos un cap de bou, cu un OCHI ORB!

   Plânsul, ruşinea  şi cea mai grea... apăsarea faţă de fraţi... dar plumbul minciunii atârna greu în faţa lui... DUMNEZEU.

   A urmat... mărturisirea, autojudecata  şi pocăinţa {proces greu de împlinit dar, reuşit dacă îţi este într-adevăr frică de Dumnezeu}.

   Atât de mult se aseamănă imaginea citită  de mine în acea carte cu ''jerfele '' pe care unii dintre noi le aduc înaintea Domnului, pe acest site.

   ''Ochiul orb '' din jertfă este furtul de încredere pe care l-ai aruncat asupra aproapelui tău, minciuna cu care te îmbraci pentru a aduce o jertfă cât mai grasă, mai atrăgătoare... Înşeli fără ruşine, furi sub ochiul Domnului folosindu-te de parolele celor apropiaţi, de conturi multiple, tu, fiind singurul deţinător, dorind să ţi se ridice ''ratingul'' de popularitate la versurile  pe care le postezi şi le readuci în atenţie la nesfârşit  căci orgoliul este flămând şi bolnav de automărire. Cei din jurul tău, tac, văd, se simt jigniţi şi umiliţi de lăturile aruncate în faţă, aşteaptă să te opreşti şi să-ţi ceri iertare faţă de ei, toţi... Ţi-ai întins ca o pecingine duhul bârfei şi al urii, ignorând autoritatea Duhului Sfânt sub care, fiecare creştin temător de Dumnezeu doreşte să trăiască, să aducă jertfe.

   Dumnezeu? ... El este Singurul care îţi ştie cel mai bine căile... caracterul... iar timpul de judecată Şi-L cunoaste, de aceea, pregăteşte-te ''Să te întâlneşti cu Dumnezeu!" El te ''ştie pe nume, '' nu-L poţi înşela, nu-L poţi umili, nici îmbrobodi cu minciuni

... Se simte febra sărbătorilor, numai a acelora care au primit curat în inimi darurile Domnului. Le-au aşezat în lucrare ca nişte ispravnici buni, cu inimi smerite şi cu temere de El. Cu cinste şi curăţie de inimă, se apropie de iesle... să-I mulţumească Pruncului abia născut de alte daruri aduse de El din slăvile cereşti...

Jertfa ne este-ntreagă? !

Alexandrina Tulics