Vă doresc binecuvântarea simplității. Într-o lume a luxului, a necumpătării, să fiți oameni simpli, mulțumiți cu puțin aici jos dar nu cu puțin dincolo.

Va doresc binecuvântarea căii înguste. Nu are asfalt de calitate superioară ca și autostrada spre iad, mai coboară prin văi și urcă pe munți, dar are niște urme pe care putem păși sigur, că-s lăsate de Mantuitorul nostru.

Vă doresc binecuvântarea ochilor înlăcrimați. Într-o lume a râsului, voi să plângeți de dor după Mirele ce a promis că se va ocupa să șteargă fiecare lacrimă. Doar dorul după El, ne mai poate ține încă un an în luptă.

Vă doresc binecuvântarea biruinței asupra păcatului. Dacă în 2013 ai pierdut vreo luptă, în 2014 poți să dovedești că n-ai pierdut războiul. Doar cei ce biruiesc păcatul, își pot șterge sudoarea cu bucurie.

Vă doresc binecuvântarea familiei întregite. Dacă aveți pe cineva plecat de acasă, stați pe genunchi dar și la poartă, și priviți cu speranță în zare. Când va cheltui tot, se va întoarce… și atunci nu va fi o sărbătoare mai mare ca aceea când veți sta cu toți la masă și veți înțelege că “cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de bucurie…”

Vă doresc binecuvântarea părtășiei frățești. În 2014 să nu mai lăsați loc liber lângă cel de lânga voi din adunare. Că aici pe pământ nu avem pe nimeni mai drag decât frații noștri cu care azi plângem dar mâine vom cânta în corul din cer. Și repetițiile încep de aici.

Vă doresc binecuvântarea iubirii care nu mai face calcule. În noul an să nu mai contabilizam ce facem pentru Isus pentru că nici El nu ne-a dat iubirea cu gramul. Dragostea dintâi e dragostea care nu folosește pixul și hârtia, ci e cu mâinile pe plug și cu picioarele în alergare pentru Evanghelie.

Cam atât vă doresc. Dacă le aveți acestea, veți vedea că nimic nu vă lipsește.

La revedere în noul an.