De ce vreau sa fac raul? m-a intrebat fiica mea, fara sa stie ca intrebarea aceasta a fost pusa de multi cautatori ai adevarului. De ce fac lucrul pe carel urasc? Ce este aceasta maimuta care scoate sunete nearticulate in launtrul meu? Sau poate ca-ntrebarea este mult mai elementara. Daca pacatul ma separa de Dumnezeu, de ce nu ma separa Dumnezeu de pacat? De ce nu-nlatura din mine optiunea de a pacatui?
Ca sa putem raspunde, trebuie sa ne-ntoarcem in timp pana la inceputuri.
Sa intram in gradina Edenului si sa vedem samanta care a adus atat binecuvantarea, cat si blestemul. Sa vedem de ce i-a dat Dumnezeu omului... libertatea de a alege.
=============================
Mai presus de orice a fost vorba de o alegere. De o decizie deliberata. De o mutare in cunostinta de cauza. Nimic nu L-a obligat sa o faca. Dar asa a ales. El cunostea pretul. A vazut implicatiile. Era constient de consecinte.
Nu sti, cand a luat aceasta decizie, si nici nu putem sti. Nu numai pentru ca noi nu am fost de fata, ci pentru ca nici timpul nu a fost de fata. Pe atunci nu exista un CAND. Nici MAINE, nici IERI, nici DATA VIITOARE. Fiindca timpul nu exista. Nu stim cand a hotarat sa faca aceasta alegere. Dar stim ca a facut-o. A ales asa fara niciun fel de constrangere, dar asa a ales.
A ALES SA CREEZE.
" La inceput Dumnezeu a creat . . . "
Din aceasta unica decizie a luat nastere istoria si din acel moment existenta a devenit masurabila.
Din nimic a rasarit lumina... Din lumina s-a-nfiripat ziua. Apoi a aparut cerul. . . si pamantul. Si pe pamanat? O mana puternica a inceput sa lucreze pe el.
A daltuit canioane. A sapat oceane. A format muntii. A azvarlit pe cer stelele si universul a-nceput sa scanteieze.
Soarele nostru era doar unul printre milioanele de alti sori. Galaxia noastra era doar una din miile de galaxii existente. Planetele legate cu fire invizibile de sorii lor se rostogoleau in spatiu cu viteze ametitoare. Stelele ardeau cu o temperatura care ar fi putut topi planeta noastra in cateva secunde.
Mana din spatele tuturor acestora era puternica. El este puternic. Si folosindu-Si puterea, a creat. A creat cu acelasi firesc cu care pasarea canta si pestele inoata. Asa cum artistul nu poate sa nu picteze si alergatorul nu poate sa nu alerge, nici El nu a putut sa nu creeze. El este Creatorul. El este Creatorul prin excelenta. Un visator si un proiectant neobosit.
Din paleta Artistului Vesnic au iesit splendori fara egal. Inca inainte de a exista un om care sa vada, creatia era deja plina de minuni. Florile nu cresteau doar, ci si infloreau. Puii nu ieseau doar din gaoace, ci si cloceau. Somonii nu inotau doar, ci si saltau.
In Universul creat nu exista loc pentru banal, pentru obisnuit.
Lui Dumnezeu trebuie sa-I fi placut enorm noua Lui activitate. Creatorii se desfateaza in timp ce creeaza. Sunt sigur ca poruncile Lui au fost placute. "Hipopotamule, tu nu o sa mergi normal... o sa mergi clatinandu-te!" "Hieno, un latrat este prea banal pentru tine. Sa-ti arat Eu cum sa razi!" "Uite, ursuletule-spaltor, tie ti-am facut o masca"!, "Vino aici, girafo, sa-ti intindem putin gatul!" Si a tinut-o tot asa. Norilor le-a dat puful. Oceanelor le-a dat albastrul. Copacilor le-a dat balansul. Broastelor le-a dat salturile si oracaitul. Maretia s-a unit cu creativitatea si au nascut universul. Dumnezeu era puternic si creativ.
Dar mai era in plus si dragoste. Mai mare decat puterea si mai profunda decat creativitatea era o alta caracteristica a Lui atotmistuitoare:
DRAGOSTEA.
Apa trebuie sa fie uda. Focul trebuie sa arda. Nu poti sa scoti umiditatea din apa si sa obtii tot apa. Nu poti sa scoti dogoarea din foc si obtii tot foc.
Tot asa, nu poti sa scoti dragostea din Cel Vesnic si ca El sa existe in continuare. Caci EL a fost... si este... DRAGOSTE.
Patrunde adanc in fiinta Lui. Exploreaza-I fiecare coltisor. Cerceteaza-I fiecare ungher. Tot ce vei gasi in El este DRAGOSTE. Mergi la inceputul tuturor deciziilor pe care le-a luat vreodata si o vei gasi. Mergi la sfarsitul fiecarei istorii pe care a spus-o si o vei vedea acolo: DRAGOSTEA.
Fara amaraciune. Fara umbra de rau. Fara cruzime. Numai DRAGOSTE. Dragoste fara cusur. Dragoste plina de pasiune. Dragoste pura si imensa. EL ESTE DRAGOSTE.
Din dragoste pentru noi a creat absolut totul si ''ne-a invitat ''in splendorile creatiei Sale.
Cind esti invitat nu ti se pun conditii ci ti se ofera totul ca invitatul sa se simta excelent. Asa a fost si cu primii oamenii creati in Eden. Pentru ei a fost creat un loc al frumusetii absolute fara ca cineva sa poata descrie sau sa refaca creativitattea Lui. Invitatia a venit cu o mare incredere in om , de aceea nu i-a fortat ce sa faca si cum sa se poarte. Ei trebuiau doar ''sa savureze'' traiul edenic in prezenta Lui. Ce astepta Dumnezeu de la om ? Reciproca dragostei ,atit !
Cind sarpele i-a inselat pe Adam si Eva, prin actul neascultarii si tradarii, ei au pierdut Dragostea....singura cu care Il puteau rasplati pe Dumnezeu pentru ceea ce le oferise. Sigur caci a urmat...despartirea caci nu mai exista compatibilitate intre ei...
Prin pierderea dragostei se pierd toate celelate valori, daruite de Dumnezeu,ea fiind liantul care amalgameaza si tine strins in jurul ei celelate valori .Cred caci omul la iesirea din Eden si-a pierdut absolut toata valoarea ,slava pe care o primise de la Dumnezeu ...si mai tirziu , unii din ei au regasit Edenul pierdut in prezenta Domnului Isus Christos.El este Gradina cereasca in care ni s-a dat sansa pe pamint sa locuim ''cereste'' pina la stramutarea in vesnicii.
Vino si tu in acest Eden Ceresc !
Frumos text, interesant, bine ales.
Fi innoita in lucrarea pentru Domnul sora Flori !
Eseul de mai sus, este o pagină plină de adevăr, și mă bucur că cineva, a făcut din el să o oază de lumină ! Domnul să vă binecuvânteze !