Domnul vrea ca omul să-şi poarte crucea în fiecare zi, pentru ca în fiecare zi să-şi dea la o parte viaţa sufletului. Cum face Domnul posibil acest lucru? Îngăduie să te confrunţi cu neînţelegeri. În asemenea situaţii te gândeşti că poţi să îndepărtezi neînţelegerile prin argumentări logice. A aduce argumente nu este un lucru păcătos. Vieţii naturale îi place întotdeauna să vină cu argumente. Şi totuşi, aici creştinul trebuie să înveţe o lecţie. În loc de a veni cu argumente, el trebuie să-I spună Domnului: "Doamne, atunci când oamenii îmi răstălmăcesc spusele, eu sunt foarte dornic să mă explic. Totuşi, răzbunarea este a Ta, aşa că nu voi căuta eu însumi să-mi apăr dreptatea". Dacă te vei ignora pe tine însuţi şi vei lăsa să fii înţeles greşit - chiar dacă ai posibilitatea să te explici - capacitatea ta se va extinde şi viaţa lui Dumnezeu se va manifesta din ce în ce mai mult. Crucea zilnică va reduce viaţa eului tău zi de zi. Noi, cu toţii, sperăm să fim înţeleşi şi apreciaţi, dar Dumnezeu îngăduie să ne confruntăm cu neînţelegeri pentru a ne da la o parte. Unii speră  că proprii lor copii nu vor face gălăgie, şi astfel vor putea citi liniştiţi Biblia. Ce bine ar fi! Totuşi, dacă poţi suporta gălăgia lor, cu adevarat porţi crucea.

   Odată au venit la mine un tată şi fiul lui. Ei au avut de suferit atât de multă împotrivire, încât acum căutau înţelegere. Le-am spus că lucrurile despre care se plângeau ei erau foarte reale. Ei erau oameni drepţi, nu păcătuiseră. Dar faptul că se plângeau era oare o purtare a crucii? Nu uita: în ziua în care încetezi să mai porţi crucea, încetezi să mai creşti. Oamenii pot continua să aibă o părere bună despre tine, poţi fi chiar în stare să mai slujeşti, dar ai pierdut prilejul de a creşte înaintea lui Dumnezeu.

    Când nu ţi se împlineşte o dorinţă, te simţi foarte frustat şi te lupţi, îţi manifeşti dezacordul şi chiar cârteşti. Dar dacă poţi să te opreşti din toate acestea şi să-ţi ridici capul spunându-I lui Dumnezeu: "Doamne, Îţi mulţumesc pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!", vei observa că se măreşte capacitatea ta. Fără cruce, orice binecuvântare spirituală va înceta. Când eşti acasă la tine, de fiecare dată când auzi vorbe neplăcute, vezi gesturi urâte sau te confrunţi cu situaţii dificile, poţi să plângi înaintea Domnului şi sa-I spui: "Doamne, sunt mulţumit şi accept tot ceea ce Tu îngădui să vină asupra mea." Având o astfel de atitudine, vei creşte. Madame Guyon a spus odată: "Doamne, sărut nuiaua cu care mă baţi."

   E. Barber a scris într-una din poeziile ei: " Chiar dacă inima suferă, eu tot Te voi lăuda". Aceasta a fost scris de cineva care L-a cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu şi a cunoscut şi crucea.

   Domnul va dezvălui multe lucruri neatinse din viaţa noastră. Când crucea încetează să lucreze în noi, creşterea şi biruinţa încetează, de asemenea. Noi, oamenii, încercăm să ne păstrăm viaţa. Purtarea crucii va face să ne pierdem pe noi înşine, viaţa sufletului nostru. Cum putem fi o binecuvântare pentru alţii? Nu păstrându-ne viaţa sufletului ci pierzând-o. 

   Charles E. Cowman a fost un om care L-a cunoscut profund pe Domnul. El a slujit atât în China, cât şi în India. Odată, Domnul i-a deschis ochii ca să vadă că, dacă voia să fie un slujitor al tuturor, să fie chiar călcâiul în Trupul lui Cristos, trebuia să accepte cu bucurie tot gunoiul turnat peste propriul lui trup. A suferi crucea înseamnă a refuza să bei vin amestecat cu fiere. Purtarea de către noi a crucii se vede atunci când nu ne împotrivim ca sentimentele noastre să fie profund rănite. Odată, nişte oameni m-au atacat răspândind minciuni la adresa mea. Viaţa mea naturală nu a putut suporta asta. M-am rugat: "Doamne, nu este suficient dacă nu mă împotrivesc şi rămân tăcut?" Atunci Domnul mi-a arătat cuvântul din Matei 5.12: "Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă".

   Prin asta voia să-mi spună ca trebuie să accept cu bucurie, şi nu doar să mă împotrivesc.