Evenimentele viitoare (escatologice) - Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie - versus diverse interpretări nereale şi fanteziste

de prof. Mihail Dimitriu, scriitor (poet și prozator) creștin

        Pentru că există unele voci, care susţin în mass media idei care intră în contradicție evidentă cu Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, este nevoie de clarificările aflate în rândurile următoare, din care cei interesați pot afla adevărul (Psalmi 119.160; Ioan 17.17).

        Cu privire la cele mai importante evenimente care vor avea loc în viitor, există persoane, fără ungerea de sus (1 Ioan 2.20,27), care susţin anumite idei neconforme cu Biblia.

        Am selectat un număr de opt dintre respectivele afirmații nebiblice, privind evenimentele viitoare (escatologice), care sunt susținute de către oameni aparținând de anumite denominațiuni. După enunțarea fiecărei afirmații în parte, am scris și adevărul enunțat de către Dumnezeu în Biblie.

1. Se spune că următorul (adică primul care urmează) eveniment de o importanță majoră, așteptat de către creștini este revenirea Domnului Isus Hristos.

        Iată adevărul enunțat de către Dumnezeu:

        Următorul eveniment important (adică primul care urmează) pe care îl așteaptă creștinii nu este chiar revenirea Domnului Isus Hristos pe pământ, întrucât Domnul Isus Hristos nu va reveni singur pe pământ, ci El va reveni însoțit de către adevărații creștini, care compun Biserica Sa (Iuda 14), precum și de către îngeri (oști crești), așa cum citim în: Matei 25.31; Marcu 8.38; Luca 9.26; Apocalipsa 19.14. Dumnezeu ne arată în Biblie, că următoarele două evenimente importante pe care le așteaptă adevărații creștini sunt următoarele: învierea celor neprihăniți (Luca 14.14), și răpirea Bisericii (1 Tes. 4.14-16).

        Unii vorbesc mult doar despre evenimentul care va consta în a doua venire pe pământ a Domnului Isus Hristos, neglijându-se evenimentele (diferite ca moment de timp de acesta) care constau în prima înviere a morților, urmată de răpirea Bisericii. Uneori se crede că cele trei evenimente coincid, în sensul că evenimentul care constă în prima înviere a morţilor urmată de răpirea Bisericii şi evenimentul care constă în a doua venire a Domnului Isus Hristos pe planeta pământ se vor petrece exact la acelaşi moment de timp. Citind versetul: “cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, ... ” (2 Tes. 2.1), vedem clar că cele două evenimente sunt distincte, și, desigur, apropiate ca timp de producere.

2. Se spune că după prima înviere a morţilor, Domnul Isus Hristos va lua la cu El la ceruri, pentru un timp de 1000 de ani, pe creștinii autentici, care compun Biserica Sa.

        Iată adevărul enunțat de către Dumnezeu:

        Analizând atent versetele: Matei 24.30-31; Marcu 13.26-27; 1 Tesaloniceni 4.6-17 şi 2 Tesaloniceni 2.1-2, care tratează împreună evenimentul răpirii Bisericii şi cel al revenirii Domnului Isus Hristos, putem deduce următoarele:

        Atunci când Domnul Isus Hristos va veni a doua oară pe Pământ, va fi întâmpinat în văzduh de către adevărații creștini, care alcătuiesc Biserica Sa. Cei care muriseră vor învia, iar cei care vor trăi, vor fi răpiţi “în nori”, împreună cu cei care vor învia.

        După o scurtă judecată de răsplătire a celor răpiţi, Domnul Isus Hristos îşi va continua coborârea spre Pământ, fiind însoţit de către sfinţii care L-au întâmpinat în văzduh, denumiţi în mod simbolic, “Mireasa Sa”.

        Dacă analizăm sensul cuvintelor greceşti din versetul 1 Tes. 4.17, care au fost traduse în limba română prin cuvintele “ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh”, am putea ajunge la concluzia că după întâlnirea cu sfinţii Săi, Domnul Isus Hristos nu Se va întoarce din drum, ci va continua împreună cu aceştia, coborârea Sa spre Pământ. Examinând construcţia “eis apantesin”, tradusă în limba română prin conjunctivul “să întâmpinăm”, se observă că verbul grecesc este însoţit de o locuţiune prepoziţională. Apantesis este un cuvânt, care, în perioada de timp când a fost scrisă epistola către tesaloniceni (şi în general, în perioada când a fost scris Noul Testament), descria urarea oficială de bun venit, pe care o cetate i-o făcea unui mare demnitar, care urma să viziteze acel loc. În astfel de situaţii, în mod uzual, oamenii ieşeau afară din cetate în întâmpinarea distinsului oaspete, şi apoi se întorceau împreună cu acesta în cetate. Analizând semantica acestui cuvânt, am putea înţelege că apostolul Pavel ne arată în acest verset, că sfinţii care vor fi răpiţi, Îl vor întâmpina pe Domnul Isus Hristos în văzduh, iar după un anumit timp, scurs din momentul întâlnirii cu El, sfinţii vor coborî împreună cu Acesta, care-Şi va continua astfel drumul Său spre Pământ.

        Din cele de mai sus, rezultă că ar exista şi posibilitatea, ca intervalul de timp cuprins între momentul răpirii Bisericii şi momentul revenirii Domnului Isus Hristos împreună cu Biserica Sa, să fie destul de mic, poate chiar de ordinul zilelor (Ps. 27.5), sau eventual chiar mai mic (Is. 26.20).

3. Se spune că după toate urgiile descrise în Apocalipsa 16, va fi distrusă toată planeta pământ şi de asemenea, vor fi distruşi toți oamenii, deci, în mod implicit în mia de ani nu va mai exista nici un om pe planeta pământ.

        Iată adevărul enunțat de către Dumnezeu:

        După urgiile descrise în Apocalipsa 16, nu va fi distrusă chiar toată planeta pământ şi de asemenea, nu vor fi distruşi chiar toți oamenii, şi ca atare în mia de ani vor mai exista oameni pe planeta pământ. Acest adevăr rezultă din următoarele:

        „Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.” Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea pe care le va cârmui cu un toiag din fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui”. (Apocalipsa 19.11-19)

        Din versetele Apocalipsa 19.18-19, se observă foarte clar că, după urgiile din Apocalipsa 16, pe pământ vor exista oameni, care vor fi mobilizaţi de fiară, pentru a încerca să se lupte cu Domnul Isus Hristos.

        Dacă nu va mai exista nici un om pe pământ în mia de ani, evident că nu ar mai avea pe cine să înșele Satana în mia de ani, și ca atare nu ar mai avea nici un sens ca Satana să fie aruncat în Adânc și legat acolo (Apocalipsa 20.1-3).

4. Se spune că în mia de ani, Domnul Isus Hristos va domni, împreună cu Biserica Sa, ei fiind în ceruri, (peste nici un om!), că se spune că pe pământ nu vor mai fi oameni.

         Iată adevărul enunțat de către Dumnezeu:

        Domnul Isus Hristos va domni împreună cu Biserica Sa, nu din cer, ci exact de pe actuala planetă pământ (nu de pe noul pământ!). Acest adevăr rezultă cu claritate din următoarele versete:

        „Iată, vine ziua Domnului, când toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău. Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite, şi femeile batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din cetate. Ci Domnul Se va arăta, şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei. Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate spre miazăzi. Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de pământ pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El! În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde. Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina. În ziua aceea, vor izvorî ape vii din Ierusalim, şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi şi vara şi iarna. Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.” (Zaharia 14.1-9)

        „Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” (Apocalipsa 5.10)

        „Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani”. (Apocalipsa 20.4).

        „Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care Sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit”. (Apocalipsa 20.7-9).

        Nu scrie nicăieri în Biblie, că Domnul Isus Hristos împreună cu Biserica Sa, se vor înălța la cer, la un timp așa de scurt după ce vor coborî pe pământ, adică după războiul extrem de scurt, descris în Apocalipsa 19.19-21, pentru a domni, din cer, în mia de ani (oare peste cine din cer ar putea domni?).

        Din versetul Apocalipsa 20.9, se observă foarte clar că tabăra sfinţilor va fi exact pe planeta pământ (actualul pământ, nu cel nou!), și nu va fi în cer!

5. Se spune că, în mia de ani, Satana va rătăci pe suprafaţa planetei pământ.

        Iată adevărul enunțat de către Dumnezeu:

        În mia de ani, Satana nu va rătăci pe suprafaţa planetei pământ, ci va fi închis într-un anumit loc (poate din interiorul pământului), de unde nu va mai putea să înşele oamenii. Acest lucru rezultă în mod clar din versetele: „Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme”. (Apocalipsa 20.1-3).

 6. Se spune că în mia de ani, pe pământ nu mai există nici un om. Dar în războiul descris în Apocalipsa 20.8-10, totuși sunt implicați niște oameni. Deci, trebuia "fabricată", desigur, și o explicație care să arate cine sunt, totuși, oamenii implicați în războiul rerspectiv. Ei bine, se susține că oamenii pe care-i va mobiliza Satana să lupte contra sfinţilor (care vor domni pe pământ), în războiul descris în Apocalipsa 20.8-10, sunt exact cei care vor învia la a doua înviere a morţilor. Cu alte cuvinte, se susţine că înainte de războiul descris în Apocalipsa 20.8-10, va avea loc repede a doua înviere a morţilor, şi cei pe care îi va amăgi Satana să lupte contra sfinţilor, sunt cei care tocmai înviaseră din morţi.

         Iată adevărul enunțat de către Dumnezeu:

        Este evident că oamenii pe care-i va mobiliza Satana să lupte contra sfinţilor (care vor domni pe pământ în mia de ani), în războiul descris în Apocalipsa 20.8-10, sunt exact acei oameni care vor exista pe pământ în mia de ani. Evident că exprimarea „Iar ceilalţi au fost ucişi”, din versetul Apocalipsa 19.21, se referă la a doua entitate, adică împăraţii şi oştile, din cele două entităţi descrise în Apocalipsa 19.19 (fiara, împăraţii pământului şi oştile lor). Desigur că omorârea „celorlalţi” nu se referă la omorârea tuturor oamenilor care vor trăi atunci pe pământ, ci se referă doar la omorârea acelor oameni care vor face parte din oştile care vor încerca să lupte contra Domnului Isus Hristos, care va veni împreună cu Biserica Sa, la a doua Sa venire (Apocalipsa 19.19-21). Desigur că vor rămâne pe pământ, acei oameni care NU vor face parte din oştile care vor încerca să lupte contra Domnului Isus Hristos. Poate vor rămâne: copii, femei, bătrâni inapţi militar, persoane, care nu vor fi implicate nicicum în luptă.

        Este aberant să susţii, că oamenii pe care-i va mobiliza Satana să lupte contra sfinţilor, care vor domni pe pământ, în războiul descris în Apocalipsa 20.8-10, vor învia la a doua înviere a morţilor, pentru ca să moară din nou imediat (adică la un timp atât de scurt după înviere)!

        A doua înviere a morţilor va avea loc, evident, doar după războiul descris în Apocalipsa 20.8-10, şi înainte de judecata finală (Apocalipsa 20.12).

7. Se spune că cei ce vor fi aruncaţi în iazul de foc vor arde repede şi se vor face scrum, și nu vor fi chinuiţi o veşnicie.

         Iată adevărul enunțat de către Dumnezeu:

        Dumnezeu ne spune că cei ce vor fi aruncaţi în iazul de foc nu vor arde repede și nu se vor face scrum, ci vor fi chinuiţi o veşnicie (Marcu 9.43-47; Apocalipsa 14.9-11; 19.20; 20.10).

        În Marcu 9.43-47, citim: „Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.”

        În Apocalipsa 14.9-11, scrie: „Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!”

        În Apocalipsa 19.20, citim astfel: „Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă”. În Apocalipsa 20.10, scrie: „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, UNDE ESTE FIARA ȘI PROOROCUL MINCINOS. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor”. Deci, atunci când diavolul va fi aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, el se va întâlni acolo cu FIARA ȘI PROOROCUL MINCINOS, care au fost aruncaţi în iazul de foc în urmă cu o mie de ani. Bunul simţ ne spune că fiara şi proorocul mincinos nu au ars repede şi nu s-au făcut scrum, timp de o mie de ani...

        Din cele de mai sus, se vede deosebit de clar, ignoranța crasă a celor care spun că, cei ce vor fi aruncaţi în iazul de foc vor arde repede şi se vor face scrum, şi nu vor fi chinuiţi o veşnicie.

 8. Se spune că pământul cel nou, este, de fapt tot pământul cel vechi (adică cel actual), puțin cosmetizat...

         Iată adevărul enunțat de către Dumnezeu:

        Pământul cel nou este cu totul altul decât cel actual, întrucât în Apocalipsa 20.11, citim astfel: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele”, iar în Apocalipsa 21.1, scrie: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era”.