Nu-i usor sa treci prin aceasta lume fara ca ea sa-ti influenteze sistemul de valori, fara chiar si pentru o clipa, sa te faca sa crezi ca nu esti vesnic, ca traiesti doar pentru acum si aici. Parca cu fiecare zi pe care o mai avem pe acest pamant blestemat, ne indepartam tot mai mult de la tinta si idealul la care tindem. Suntem tot mai neputinciosi, mai impiedicati, impovarati de bagajele lumii acesteia. E greu… de aceea calatoria noastra pe acest pamant se face in duet, cu Cristos. Ca oameni suntem slabi si cadem. Putem cadea, insa n-avem voie sa ne obisnuim cu caderea, cu gustu de tarana-n gura. “Cel neprihanit de sapte ori cade, si se ridica, dar cei rai se prabusesc in nenorocire” (Proverbe 24:16). Aceasta face diferenta dintre un cetatean al cerului si cel al pamantului, cel care traieste pentru Cristos se ridica, ori de cate ori cade. Isi are atintite privirile spre tinta, stie ca nu apartine acestei lumi. Traieste, dar nu traieste doar pentru viata aceasta; traieste stiind ca este vesnic, stiind ca viata acesta este doar o pregatire, un antrenament pentru cea viitoare. Oamenii care au lasat urme in viata aceasta au avut un tel, o tinta de la care nu si-au luat privirea. Si au mai avut ceva...vise. Au continuat sa viseze.

In ciuda circumstantelor neprielnice n-au incetat nici o clipa sa viseze la rasplata de dincolo. Au visat la maretia si bogatia locului pe care Hristos la pregatit special pentru fiecare dintre ei. Nu si-au luat ochii de la bogatia si splendoarea ce i asteptau dincolo, in viata vesnica. Atunci cand vezi rasplata care te asteapta dincolo, toate lucrurile de-aici sunt ca un gunoi. Spui si tu ca Pavel “ Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos”. (Filipeni 3:7-8).

Ei au inteles un mare adevar. Adevarata viata nu e aici. E dincolo. “Dincolo de zare, e o dimineata”. Aici e doar noapte. Ei asteptau zorii diminetii. Asteptau rasaritul…

Traian Dorz spunea:

“…dar orisicare-ar fi cuptorul

si-n orice flacari sa ma-ncing

nimic nu-mi franga-ncredintarea

ca am sa-nving, ca am sa-nving…”

 Atunci cand il vezi  pe Cristos la dreapta scaunului de judecata, cum l-a vazut Stefan, nimic nu ti se pare greu. Esti dispus sa dai totul…chiar si viata.