Sufletul nostru este permanent lovit şi împovărat de această lume, unde întunericul domneşte. Astfel încât uităm să ne mai punem nădejdea în promisiunile unui Dumnezeu viu şi adevărat

Trist este ca astazi, crestinii isi traiesc viata dupa principii de genul:''daca nu ai grija de tine, nu are nimeni'' sau '' nu o sa iti cada nimic din cer''.. unde este nadejdea in promisiunile lui Dumnezeu ca ne va purta de grija?!? Muncim si strangem si tot nu avem, pentru ca uitam motivul pentru care am fost creati. Am fost surprins să aud în biserică imnuri despre cer, veşnicie sau promisiunea Domnului Isus că va reveni, cu o expresie a feţei atât de tristă şi indiferenţă uimitoare. Măcar de ar fi fost o stare de cercetare şi pocăinţă. Dar am înţeles până la sfârşitul programului că nu a fost decât o imagine a inimilor lor, triste, împovărate şi lipsite de orice nădejde.

Nădejdea din inimile noastre dispare odată cu prosperitatea şi buna dispoziţie de pe acest pământ. Nu mai nădăjduim să ajungem în cer, dacă nu ne mai stângem comorile acolo, nu mai nădăjduim în promisiunea că El în fiecare zi bate la uşa inimii noastre ca să cineze cu noi, deci nu ne mai deschidem inimile înaintea Lui, nu mai nădăjduim în Cuvântul Lui care şi astăzi are putere să mântuiască şi să schimbe vieţi, deci nu îl mai citim.

Să fim înţelepţi şi să ne punem nădejdea în Singurul Dumnezeu adevărat, să nu fim daţi de ruşine în ziua judecăţii!