Crucea - lemn uscat

   Pentru unii... simbol creştin, pentru alţii, lemnul de osândă. Alţii îl iau ca idol, i se închină, crezând în izbăvire din partea ei...

   Pentru mine? Viaţa dinainte de a-L cunoaşte pe Mântuitor!

   Crucea sau semnul osândei purtată-n suferinţi de neînchipuit, este lumea pe care am purtat-o în noi înainte de a-L cunoaşte, pe Domnul Isus care a luat-o asupra Lui la Golgota  în suferinţi grele, să ne scape pe noi de ea.

   Crucea este veninul vieţii noastre pe când umblam fără El, pe ea, Domnul Isus Christos fiind legat şi bătut în cuie... ca ura  să -şi ducă, lucrarea la capăt.

   De fapt, acolo, pe cruce, Domnul Isus transfuza prin sângele-I sfânt toată uscăciunea lumii (viaţa noastră fără El... a mea, a ta... )

   Simbolic... crucea a rămas acolo, dar, viaţa osândiţilor de păcat de pe ea - tâlharul iertat şi el simbol al păcatului - a trecut, şi cu el, alţii mai trec prin procesul învierii.

Uită-te la Domnul nostru atârnat,

Ce poartă-n greu pe lemn uscat,

Al meu şi-al tău mizer-păcat,

Greu... suferinţe-n formă de păcat {crucea}.

Pe ea, prin sângele -I curat,

eu am primit iertare.

Sunt salvat!

Alexandrina Tulics