Mărul

    Fructe cu coaja de foc, făcute... dar, pomului bătrân ce-şi ţine încă drept coroana în mijlocul grădinii... se uită spre ceruri prin lumina palidă a zilei... A săturat toate privirile, dar, mai ales a împărţit fără zgârceală din dulceaţa poamei tuturor celor ce-l râvneau. O desfătare pentru familie, care-l înconjura cu laude, ba chiar îl îmbrăţişau când se săturau din roada dulce, îi mângâiau coroana verde sub care se odihneau... şi ţinea sub ea şi-n jur, ... o aromă de măr dulce şi copt.

   S-au perindat în toamnă sub el, luându-i din dar, mâncându-l pe loc  sau, conservându-l în cămară, neputându-se despărţi de rodul lui.

   Toamna a dezbrăcat de slavă coroana mărului, ba... i-a scuturat bine şi poama dulce, lăsându-l gol, doar cu câteva roade, ce atârnă încă ţinându-se bine ancorate în braţul celui care le-a ţinut de la floare, fruct... până în iarnă.

   Ochii umezi îi urmăresc din casă de la căldură... credincioşia rodului care a ''iernat'' în braţul bătrânului măr.

   - Este tot acolo! Nu i-au picat roadele chiar de-s îngheţate... parcă dorind şi acum să îmbie  la fructul dulce din toamnă.

... Visează la primăvara ce-o să-i deschidă mugurii adormiţi în care  vor coborî flori cereşti... ce se vor transforma ''în mere de foc'', aduse de îngeri... în timp ce în casă, se fac rugăciuni pe care  îngerii le vor duce în cer  în schimbul merelor, ca ''dar'' în bătrânul pom aşezat în grădină.

Pomul  altoit nu-şi pierde din rod nici în iarna geroasă. .

Nu aşa se uită şi Domnul la rodul nostru indiferent de anotimp?

Alexandrina Tulics