*Mântuirea*, este un termen care te obligă să reflectezi la cea mai delicată problemă spirituală a omului, respectiv o problemă personală care necesită rezolvarea în regim de urgență.

   Biserica a început să o rezolve după învățăturile lui Isus, dar după o vreme și-a format propria ”mașinărie” de mântuire care include mijolcirea ei de necontestat. De aici a început totul... marea schismă, ce a divizat creștinii în două, respectiv catolici și ortodocşi. În cadrul catolicismului, unii învățați și-au dat seama de colapsurile spirituale pe care biserica le-a pus la loc de virtute, în perioada  secolului XIII, de atunci au început să protesteze cu un entuziasm tipic de secol XX...

   Oamenii de atunci și-au dat seama că laicismul, individualismul și umanismul care s-a revigorat după evul mediu cel întunecat, nu ajută cu nimic în apropierea de Dumnezeu și rezolvarea chestiunilor principiale mântuirii, așa că, au început să protesteze...

   Iubesc protestantismul... mă confrunt cu aceleași idei de secol XIII-XIV... unii au vrut să-și schimbe viața păcătoasă, dar fără să dorească, au schimbat Europa... ce mă intrigă că oamenii s-au schimbat... biserica nu...

   Forul clerical s-a dedat în întregime ideilor renascentiste; au iubit confortul, nemaivizitând bolnavii, să nu mai audă de alte probleme, adică au devenit individuali și laici: doar pentru ei și doar în folosul lor, la pachet cu tot ce-i bun, frumos și plăcut în partea vieții acesteia... Dar unii protestau... creștinismul nu este o viață pământească de huzur, nici de satisfacții pământești... trebuia în viața creștinului să se vadă îndumnezeirea lui Hristos, însă... pas!

   Nu vi se pare interesant că aceleași probleme sunt și astăzi în creștinătate???

   Unii din cei care protestau, le-a reușit protestul, iar după ce au primit revendicările, au trecut și ei la renașterea bogățiilor lumești, uitând că au protestat, râmânându-le doar titlul de protestanți și caracteristicile veacului acestuia: individualiști, umaniști, laici...

   Aceeași situație de secol XIII-XIV... Societatea s-a tehnologizat... dar Dumnezeu și sfințenia Lui a rămas aceeaşi...

   Unii încă mai protestează... nu doar împotriva Catedralei Mântuirii Neamului și a urâciunilor săvârșite de biserică prin renascentismul modern... mai trist: protestanții protestează împotriva protestanților care au uitat că au protestat odată!

   Și eu sunt protestant... chiar neo-protestant... deci, protestez...

   Iată revendicările:

 1 - Reorganizarea cultului: administrativ, financiar, mediatic și a managementului resurselor umane

           a) Fiecare Adunare respectiv biserică să-și aibă propriul păstor... CUM???

           b) Fiecare biserică contribuabilă să-și plătească către sistemul financiar uni-cefal al cultului o taxă pe membru

           c) Fiecare Adunare, respectiv Biserică, să-și susțină dacă are capital și potențial financiar slujitorii iar excedentul financiar să fie trimis uni-cefalului cultului pentru retribuirea către alte adunări mai sărace în vederea plății slujitorilor

          d) Evanghelizările cu scop mediatic după Scripturi nu se fac o dată în an! Trebuie făcute săptămânal sau lunar în vederea înmulțirii membrale a adunării... așa se va prepetua o continuitate a sfințeniei și a lucrării Duhului Sfânt, cu roade

          e) Institutul Teologic și facultățile de teologie ridică sau produc teologi, adică slujitori; deci nu va fi lipsă de slujitori... de aceea conform cerințelor pieței se va ridica cerera și oferta de ” resurse umane-spirituale”

   N-am protestat decât pentru o revendicare a bunului mers al cultului și pentru un cult puternic!!!

   De accea, permiteți să văd deficențele și carențele și oferiți-mi șansa la protest în folosul creșterii spirituale şi al unei mai bune oragnizări...

   De aceea unii încă protestează... din secolul XIII...

   Ca să nu-și piardă mântuirea... adică se pocăiesc prin schimbare!