<<Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre. Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta, plăcută.”>>     (Biblia\Cântarea cântărilor 2;11-14)

-Nevoia de primăvară-
An după an, anotimp după anotimp, fără să-ţi dai seama de multe ori porţi în sufletul și duhul tău o nesfârșită iarnă cu ploi reci, care parcă nu mai contenesc dintr-un cer plumburiu. Din când în când inchizi ochii ca să nu-l mai vezi, și-ţi dorești să fie primăvară, continuând să trăiești o viaţă în întuneric, orbecăind după un cer senin pe care doar El poate să ţi-l ofere...

Ah, dacă vei deschide cu adevărat ochii sufletului tău, și duhul tău dacă își va ascuţi auzul, vei descoperi că Isus Hristos bate demult la ușa inimii tale ca să îţi aducă primăvara.

Căci iată că Dumnezeu te cheamă dedincolo de scobiturile prăpăstiilor acestei lumi, în care te-ai ascuns și în care te-ai complăcut...

Căci iată că a venit vremea să-ţi eliberezi inima din crăpăturile stâncii, în care ţi-ai zidit-o, și să o lași să zboare către El...

Căci iată că a venit vremea să-ţi arăti chipul inaintea lui Dumnezeu, făcându-l să-ţi audă glasul prin iertarea ce o dai, prin iertarea ce o ceri...

Căci iată că a venit vremea Cuvântului Său și a cântării slavei Sale; glasul turturelei în câmpiile cerului pe care vrem să-l vedem cu toţii...

Vrei tu să strângi la piept florile Edenului?!
Vrei tu să te hrănesti cu pârga roadelor cerești?!
Dumnezeu te cheamă: "Scoală-te, şi vino!"

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică."     (Biblia\Ioan 3; 16)