....................................................

   Vorbim câteodată despre dorinţa noastră de a fi purtătorii mărturiei lui Isus pe pământ, ca şi Ioan. Să nu uităm că această mărturie este bazată nu pe ceea ce NOI putem spune despre un lucru sau altul, ci pe ceea ce Satan poate să spună DESPRE NOI. Dumnezeu ne-a aşezat în lume şi deseori EL ne pune în locuri deosebit de dificile, unde suntem ispitiţi să spunem că cei din lume îşi trăiesc viaţa mult mai uşor decât creştinii. Aceasta se întâmplă deoarece creştinii sunt cu adevărat străini pe acest pământ, trăind aici într-un mediu care nu este al lor. Un înotător poate să se scufunde adânc în mare, dar fără îmbrăcăminte specială şi fără un cablu prin care să fie în legătură cu mediul său, el nu poate rămâne acolo. Presiunea este prea mare, iar el trebuie să respire aerul mediului în care trăieşte. El stă în adânc timp cât are puterea de a învinge elementul din jurul lui -apa- dar el nu aparţine acestui mediu şi nu posedă nici o caracteristică a lui.

   Astfel, problema atingerii lumii de către noi nu este rezolvată printr-o schimbare a acţiunii exterioare. Unii gândesc că, într-o vreme ca aceasta în care trăim noi, este o dovadă de spiritualitate să nu-ţi faci provizii pentru zilele care vin. Aceasta nu este spiritualitate, ci este nebunie. Ceea ce noi putem face cu aceste provizii voi arăta în capitolul următor dar Dumnezeu ne arată clar faptul că noi trebuie să ne folosim de lume. Noi trebuie să mâncăm şi să bem, să facem negoţ cu mărfuri şi să cultivăm grâne, să ne bucurăm, iar dacă este nevoie să şi plângem, dar totuşi să nu lăsăm ca vreunul din aceste lucruri să pună stăpânire peste noi. Noi am învăţat ce este în joc în toate relaţiile noastre cu lumea. Prin urmare, nu este de mirare că am învăţat să păşim cu grijă, cu atenţia îndreptată tot timpul la îndemnurile şi mustrările blânde ale Mângâietorului.

   Isus a venit de sus (Ioan 8.23). El putea afirma fără teama de a fi contrazis: "vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine" (Ioan 14.30). Linia de demarcaţie nu a fost trasă undeva pe pământul de sub picioarele Sale, ci în inima Sa. Tot ce este de sus - de la Dumnezeu - în lumea aceasta, nu este în pericol de a fi înghiţit de lume. Folosind imaginea cu scafandrul, acest lucru ar putea fi ilustrat în felul următor: Dumnezeu se află la capătul cablului pentru aer prin care respiră scafandrul şi ţine în funcţiune pompele. O viaţă care este legată de cer este susţinută şi aprovizionată aici jos de Dumnezeu. Aşa se face că dacăun lucru este spiritual şi de la Dumnezeu, noi nu trebuie să ne facem griji din cauza lui sau să ne luptăm pentru păstrarea lui. "Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta," altfel, "slujitorii Mei s-ar fi luptat." (Ioan 18.36). Nu era nevoie ca ei să facă un asemenea lucru.