27:23-24 „Îngrijeşte bine de oile tale şi ia seama la turmele tale. Căci nici o bogăţie nu ţine veşnic şi nici cununa nu rămâne pe vecie.”

Fiecare om îşi are oile lui, adică meseria lui. Nu trebuie să fii indiferent faţă de munca ta, de meseria ta, de job-ul tău, căci de aici trăieşti, şi munca ta te scoate dintr-o mulţime de necazuri. Cineva a început să meargă la un serviciu şi trebuia să pornească dimineaţa devreme, pe la ora 5. A mers câteva zile dar pe urmă s-a descurajat. I s-a părut prea greu şi a renunţat. A devenit apoi o povară pentru familie şi nici astăzi nu este mai bine. N-a avut niciodată o slujbă stabilă şi nici vreun ban al lui. Oile dacă le ai, trebuie să le duci la păscut, să le păzeşti de fiare sălbatice, trebuie să le tunzi lâna, trebuie să le pregăteşti hrană pentru iarnă, trebuie să le tratezi când sunt bolnave, deci trebuie să ai grijă de ele dacă vrei să ai belşug. La fel este şi cu meseria, trebuie să ai grijă de ea, s-o mai perfecţionezi sau s-o schimbi dacă vezi că nu merge deloc. Descurajarea nu este bună şi nu vei fi mai sănătos dacă leneveşti până la 10 dimineaţa în pat în fiecare zi. Şi nu lăsa ca o mică boală să te scoată din activitate. Cui pe cui se scoate uneori.

27:25 „După ce se ridică fânul, se arată verdeaţa nouă şi ierburile de pe munţi sunt strânse.”

Deci meseria ta este ca şi ogorul care produce recoltă de mai multe ori pe an, care produce tot mereu. După ce ai strâns prima recoltă de fân, iarba începe să crească din nou şi peste câteva săptămâni vei mai putea strânge odată. La fel este şi cu cel care are grijă de oile sale, adună mai multe beneficii de la ele; adună brânză, adună lână şi apoi carne. Deci din munca sa, omul poate avea mai multe beneficii: munca îl face să se simtă util şi îl vindecă de unele boli spirituale şi chiar fizice, îl răsplăteşte cu un salar încât să aibă bani pentru sine şi familia sa, îl face să poată ajuta şi pe altcineva, să facă dărnicii, milostenii şi să ajute lucrarea misionară din lume încât şi alţi oameni să găsească bucuria şi viaţa veşnică în Domnul Isus. De asemenea, prin ceea ce ştie să facă el îşi rezolvă o mulţime de treburi singur şi nu mai trebuie să plătească pe altcineva să i le facă.

27:26-27 „Mieii sunt pentru îmbrăcăminte şi ţapii pentru plata ogorului; laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.”

Într-o familie sunt mai multe cheltuieli. Sunt cheltuieli cu hrana zilnică care e bine să fie echilibrată. Dacă eşti prea pofticios, o să te prea îngraşi şi n-o să-ţi fie de folos. Imi amintesc cum i-a spus Domnul într-un vis noaptea cuiva despre cineva că mănâncă un pic prea mult, că-i prea pofticios şi apoi se va îngrăşa prea tare sau se va îmbolnăvi, şi i-a mai spus că uneori ar fi suficient să-şi potolească doar foamea prin ceva puţin şi să meargă mai departe. Apoi sunt multe alte cheltuieli într-o familie sau gospodărie, şi e bine să te gândeşti de unde să aduni resurse pentru toate. Dacă locuieşti la ţară, sunt multe lucruri pe care ţi le poţi produce singur, cu un efort puţin mai mare. Decât să-ţi laşi copiii să n-aibă nicio activitate şi să se apuce de prostii, mai bine gândeşte-te ce le poţi da şi lor de lucru. Dacă nu le dai tu, le va da păcatul de lucru şi apoi îţi va părea rău. Dar trebuie să fii tu întâi un exemplu iar ei să înveţe de la tine.