Ma gandeam zilele acestea la notiunea de pacat si la o definitie simpla si cat mai clara a pacatului (desi uneori nu poti descrie simplu un proces complicat). De atatea ori auzim ca un lucru sau altul este pacat. Nu fa aceasta sau aceea ca este pacat. Câteva definiţii des auzite ale păcatului sunt acestea: 1) O încălcare a voii lui Dumnezeu; 2) O neascultare faţă de cele 10 porunci; 3) Necredinţa în Dumnezeu sau în Domnul Isus, şi multe altele.

   Toate acestea sunt adevărate şi bune, dar de multe ori par prea fără înţeles pentru oameni, prea abstracte. De aceea, poate, cea mai simplă definiţie a păcatului este aceasta: păcatul este orice lucru care dăunează trupului sau sufletului cuiva. Dumnezeu nu interzice niciun lucru omului care este spre binele lui, ci doar pe acelea care-i dăunează, care-i fac rău lui sau altora, pe termen scurt sau lung. Toate poruncile şi îndemnurile lui Dumnezeu din Biblie urmăresc binele final al omului şi sunt date pentru ocrotirea lui faţă de multele atacuri ale forţelor spirituale ale răului asupra trupului şi sufletului uman.

   Orice poruncă din Biblie pe care o încalcă cineva poate să aibă consecinţe rele, mai mici sau mai mari asupra cuiva. Marea problemă a noastră, a oamenilor, este că nu reusim de multe ori sa intelegem că există lucruri rele, care, deşi nu afectează trupul, ne pot distruge însă sufletul. Şi de aici provine întreaga confuzie în minţile oamenilor cu privire la ceea ce este păcat sau nepăcat. Nu-nţelegem legile sufletului şi nici nu suntem prea interesaţi de ele şi de aceea, oamenii ajung să numească răul bine şi binele rău, să facă fapte care să le distrugă încet încet sufletul, fără ca trupul lor să le fie afectat pe moment. Ei se văd că au un trup puternic, sănătos, plin de energie, şi-şi zic că asta-i tot, şi nu-şi dau seama că în timpul acesta ei îşi pot omorâ sufletul prin anumite gânduri sau fapte rele.

   Minciuna, de exemplu, nu distruge trupul mincinosului in clipa cand el minte, dar deja incepe sa-i manance sufletul, chiar daca aceasta nu se vede in exterior, in trupul omului. La fel sunt multe alte pacate, precum injuratura, curvia, furtul, sodomia, ura, betia, crima, invidia si multe altele. Toate acestea distrug, acapareaza sufletul omului pana-l inghit de tot, daca omul nu se pocaieste de aceste pacate si nu se roaga pentru ajutor la Cel care-l poate ajuta, la Cel ce-a inviat dintre cei morti, la Isus Cristos. 

   Privind la El, învăţând de la El, putem vedea cum trebuie un om să trăiască pe pământ, nu ca să-şi distrugă sufletul, ci să şi-l salveze, să şi-l mântuiască.