Trebuie să ştim că ispita subită de a păcătui este asemenea unei săgeţi aprinse. Vine pe neaşteptate. Pentru a para o asemenea săgeată aprinsă, trebuie să folosim credinţa ca scut. Mulţi privesc credinţa ca pe o pensetă. Când vine săgeata aprinsă, folosim penseta pentru a o scoate afară. Aceasta este risipă de energie. Ce este un scut? E ceva ce stă între săgeata duşmanului şi tine.

   Noi trebuie să ne rugăm zilnic, cu credinţă, ca Dumnezeu să ne izbăvească din ispită, să ne păzească de ispita neaşteptată. De asemeni, trebuie să credem că, pe parcursul zilei, Cristos poate să-Şi trăiască viaţa în noi. Trebuie să credem că aşa cum înainte, pe când eram în Adam încă şi uniţi cu Adam, puteam păcătui fără niciun efort de voinţă, la fel acum, fiind în Cristos şi uniţi cu El, în noi se vor manifesta răbdarea şi sfinţenia lui Cristos fără nicio hotărâre în acest sens din partea noastră. În fiecare dimineaţă, când ne trezim, credem că viaţa lui Cristos se va arăta prin noi, fără ca noi să fim conştienţi de aceasta.

   Dacă cineva ar spune că nu îndrăzneşte să garanteze că nu va mai cădea pe parcursul unei zile, acea persoană va fi înfrântă cu siguranţă. Chiar şi cel ce declară că va birui în ziua de astăzi nu are nicio garanţie că nu va cădea. Biruinţa este numai partea celui care poate să spună: Doamne, Îţi mulţumesc că Tu îmi spui că harul Tău îmi îndeajuns. Eu sunt slab, Doamne, şi aşa  voi fi întotdeauna. Nu am nicio putere. Eu nu pot învinge păcatul. Dar Tu eşti Cel care ai spus că harul Tău îmi este îndeajuns. De aceea, mă încredinţez în mâinile Tale, mă încred în Tine şi cred că harul Tău îmi este îndeajuns.

   O asemenea persoană are de partea ei Cuvântul Domnului. Crede Cuvântul Domnului şi se bazează pe acest Cuvânt. Şi va birui. Scutul credinţei trebuie folosit necurmat. Ce minunată e rugăciunea Domnului Isus către Tatăl! El I-a cerut Tatălui să ne păzească de ispită. Şi tu trebuie să te rogi în acelaşi fel: Doamne, păzeşte-mă de ispita subită! Şi vei vedea cum Domnul te va păzi.