Pavel explică următorul eveniment legat de răpire: "Apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi". Cuvântul răpiţi este tradus de termenul grecesc care semnifică, printre altele "a fi luat iute deoparte". Acest cuvânt subliniază natura subită a RĂPIRII. Pavel a descris caracterul subit al evenimentului şi în Epistola sa adresată corintenilor: "...într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi".

   Într-o fracţiune de secundă, Domnul îi va chema pe toţi credincioşii la El, ca să-I împărtăşească slava - niciunul nu va fi lăsat în urmă. E greu de imaginat cu precizie cum va fi, dar am citit recent un paragraf care transmite o imagine foarte vie:

   Milioane de oameni de pe tot cuprinsul pământului sunt cuprinşi de un fior care îi străbate din cap până-n picioare. Cu toţii se simt dintr-o dată plini de energie. Cei care suferă de diformităţi fizice sunt vindecaţi. Orbii îşi recapătă brusc vederea. Ridurile dispar de pe chipul celor vârstnici care redevin tineri. În timp ce toţi aceşti oameni asistă uluiţi la propria lor transformare fizică, sunt înălţaţi uşor spre cer. Cei aflaţi în interiorul clădirilor trec pur şi simplu prin tavan şi acoperiş, fără să se producă vreo vătămare sau stricăciune. Carnea şi oasele lor par să se demineralizeze, sfidând toate legile cunoscute ale biologiei şi fizicii. În timp ce sunt purtaţi spre ceruri, ei îi văd şi îi salută pe cei care au fost ridicaţi din morminte. Are loc atunci, instantaneu, o unire mistică, după care... dispar cu toţii.

   Pentru ca nu cumva astfel de imagini să ne facă să credem că Răpirea este un vis fantezist, ştiinţifico-fantastic, e bine de ştiut că acest gen de experienţe e valid istoric. Pe tot parcursul Bibliei, sunt consemnate cazurile mai multor persoane care au trecut prin experienţe similare: ENOH: "Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru ca Dumnezeu îl mutase..." (Evrei 11.5). ILIE: "Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt." (2 Împăraţi 2.11) PAVEL: "Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până la al treilea cer... ..." (2 Corinteni 12.2-4) ISUS: "Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi va uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer" (Faptele Apostolilor 1. 10-11).

   Aceste relatări confirmă realitatea indiscutabilă a Răpirii, dezvăluindu-ne ceva din felul în care Dumnezeu poate să împlinească evenimentul acesta pe care l-a făgăduit poporului Său.