"Ascultare faţă de adevăr"

   Vom începe aici, în 1 Petru 1.22, 23 "Acum că v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr, ca să aveţi o dragoste de fraţi fără ipocrizie, iubiţi-vă unii pe alţii cu caldură, dintr-o inimă curată! Aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă pieritoare, ci dintr-una nepieritoare, prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi care rămâne pe vecie".

   Observaţi o serie de lucruri aici. Unul este că scopul a ceea ce se întâmplă este dragostea. "Acum că v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr, ca să aveţi o dragoste fără ipocrizie". Cu alte cuvinte, purificarea sufletului prin ascultarea de adevăr conduce într-o direcţie specifică, şi anume, spre dragostea de fraţi neprefăcută. Una dintre implicaţiile înţelegerii acestui lucru este că această curăţire a sufletului nu reprezintă ea însăşi prezenţa dragostei de fraţi - nu încă. Curăţirea sufletului este "ca să aveţi o dragoste de fraţi". Ea are ca scop dobândirea "dragostei de fraţi". Dragostea reprezintă una dintre cele mai importante roade ale Duhului Sfânt. Astfel, versetul 22 înseamnă că se petrece ceva mai important decât dragostea de fraţi, atunci când spune: "Acum că v-aţi curăţit sufletele prin ascultare de adevăr".

   Prin urmare, aici "ascultarea" nu este ascultarea dragostei. Ea duce înspre ascultarea dragostei. Atunci despre ce este vorba? Ascultarea de adevăr este răspunsul corect la "adevăr". Ea se numeşte "ascultarea de adevăr". Şi ce anume este acest adevăr? În acest context "adevarul" se referă la Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa este definit în versetul 23 "prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne pe vecie". Iar în versetul 25, acest Cuvânt al lui Dumnezeu este denumit Vestea Bună, Evanghelia: "Şi acesta este Cuvântul care v-a fost vestit prin Evanghelie". Prin urmare, ascultarea de adevăr menţionată în versetul 22, înseamnă ascultare de Evanghelie.

   Şi ce anume înseamnă ascultarea de Evanghelie? Înseamnă să crezi în Iisus, deoarece oferta gratuită a Evangheliei necesită credinţă: "Crede în Domnul Iisus şi vei fi mântuit". Prima şi cea mai importantă poruncă a Evangheliei cere în primul rând credinţă. Aşadar, la acest nivel fundamental, ascultarea de Evanghelie înseamnă să ai credinţă.

   Putem vedea acest lucru din nou în al treilea capitol din epistolă. Soţii fără credinţă în Hristos sunt descrişi ca neascultători de Cuvânt. "La fel şi voi, soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri, astfel încât, chiar dacă unii dintre ei sunt neascultători faţă de Cuvânt, să fie câştigaţi fără Cuvânt, prin purtarea soţiilor lor." Formularea "neascultători faţă de Cuvânt" înseamnă că nu sunt credincioşi. Acelaşi lucru apare în 1 Petru 2.8: "n-au ascultat Cuvântul" şi în 4.17: "nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu". Astfel, a nu asculta de Cuvânt înseamnă a nu asculta Evanghelia, adică, a nu crede.

   Pavel a vorbit la fel în 2 Tesaloniceni 1.8, unde el spune că Dumnezeu va pedepsi "pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi pe cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Iisus." Cu alte cuvinte, Evanghelia Domnului Iisus cere credinţă, iar aceşti oameni nu au ascultat. Nu au crezut. Ei au respins "cuvântul adevărului, Evanghelia".

   Astfel, atunci când Petru spune în 1 Petru 1.22 că "v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr, ca să aveţi o dragoste de fraţi fără ipocrizie", el vrea să spună: "V-aţi curăţit sufletele prin credinţă în Evanghelia lui Iisus Hristos, iar această credinţă duce la dragoste de fraţi". Credinţa lucrează prin dragoste. Dragostea provine din credinţă sinceră.