Nu poţi să ţii nimic doar pentru tine şi să nu te închizi astfel în propria fiinţă având drept gratii egoismul de care dai dovadă. Viaţa însăşi e făcută astfel încât să fie în continuă mişcare. Dăruieşti şi primeşti pentru a dărui iarăşi. Mai mult, vei dobândi doar dăruind. Dăruindu-te Lui Dumnezeu, viaţa veşnică. Dăruind din sufletul tău, uşi ale inimii deschise şi prietenie. Din puţinul tău, roade înzecite ale dărniciei. Precum boabele de grâu, care se înmulţesc dăruindu-le pământului şi grijii dumnezeieşti, grăunţele bunătăţii, dragostei tale se vor duce în lume pe cărări neştiute şi se vor întoarce cu binecuvântări, ca rodul muncii tale să se înmulţească din nou. Ca să fii şi să ai mai mult e nevoie întâi să dăruieşti. Nu există altă cale. Ţinând-o, binecuvântarea ta se va împuţina.

Unul dă mereu şi se îmbogăţeşte, altul se zgârceşte afară din cale şi sărăceşte.

sau

Unul care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească.

Atunci când trăieşti doar pentru tine este ca şi cum ai ridica în jurul inimii tale pereţi care să te izoleze de lume. Nimic nu va ieşi, nimic nu va intra de bunăvoie în bârlogul morţii pe care l-ai săpat în adâncul tău.

Adunând şi ţinând, despre orice ar fi vorba, desigur că totul va rămâne un timp înăuntru, creându-ţi iluzia posesiei. Adevărul este însă altul. Nu avem nimic, oricât de dragă ne-ar fi această minciună. Nu suntem decât gestionari aici, pe pământ. Ni se dă totul așadar în gestiune. Și pe măsură ce abilitățile isprăvniciei noastre cresc, ni se dă mai mult. Dar numai pentru a dărui vieții înapoi din ce am primit, fără a ne lipsi de partea necesară traiului nostru și al celor dragi

Căci Scriptura zice: “Să nu legi gura boului când treieră bucate”; şi: “Vrednic este lucrătorul de plata lui.”

Pentru că cine nu primeşte şi îşi dăruieşte întâi sieşi nu are puterea de a dărui altora.