Azi dimineață, pe la ora șase, un coleg plecă acasă...Încă nu venise trenul care să-l duca cei trei kilometri până în orașul în care locuiește. Îl înjură pe Christos pentru că, un copil al unui amic comun, intră în locul său de muncă, în biroul său și îi fură câteva mere și ii măzgalește un pic registrul de mișcare, pe care ei ,oricum, îl murdăresc și îl măzgălesc, din nepăsare.

Copilul are trei sau patru ani. Îl întreb dacă este ortodox. Sunt!... îmi confirmă el.  - Nu e Dumnezeu Tatăl, nu e Iisus Christos, nu doar Fiu, ci și Mântuitor? întreb eu trist. -Ba da!  -Atunci de ce îL injuri?...Nu îmi dă raspuns și schimbă subiectul cu niște aiureli legate de familia sa cu probleme.... Oricum știu că soția sa are cancer de mai mulți ani...Lui nu îi e frica de Dumnezeu!... Eu incerc să-l readuc înapoi. "Imagineaza-ți un patron la care lucrezi și care este mereu înjurat de tine, și care stie ce faci!...".  Dă amicul meu din mustață nemulțumit. "Și?..." intreabă el sictirit. "O să îi spui că ai semnat un contract cu el și el trebe' să te țină în firma sa...Indiferent cu câte injurături îl gratulezi! Crezi că există oameni pe care să-i blamezi 24/24 de ore și ei să te țina în firma lor oricum?...".

 A venit trenul în scurt timp. Și nu am avut un răspuns...

 Dar dacă crezi că ești ortodox, penticostal, catolic, reformat, și sfidezi Numele "Patronului", blamându-L pe Dumnezeu că un copil de trei ani te deranjează, nu ai o problema gravă? Isus a murit pentru noi...Merită injurături pentru lucruri care nu au tangență cu El?... Merită El jignit pentru ce noi inventăm ca probleme? Ca necaz și supărare?...Merită El, care a venit in acestă nefericită lume să moară pentru toți păcătoșii?...