Învăţătura falsă

    Să ne îndreptăm atenţia spre întrebarea apostolului Pavel către membrii bisericii din Galatia cu scopul de a lua în considerare o altă cauză a depresiei spirituale sau a nefricirii din viaţa de credinţă. Întreaga Epistolă către Galateni tratează această problemă. Galatenii au ascultat Evanghelia propovăduită de apostolul Pavel. Fuseseră păgâni, aparţinând Neamurilor. Au fost departe de Dumnezeu, nu-L cunoşteau deloc pe El sau pe Fiul Său, nu cunoşteau marea mântuire creştină, dar Apostolul Pavel a venit la ei, le-a predicat şi ei au primit mesajul Evangheliei cu mare bucurie. El descrie în detaliu bucuria lor atunci când l-au intâlnit prima dată şi când el le-a predicat prima oară. Este destul de clar că apostolul nu se simţea bine din punct de vedere fizic, atunci când i-a vizitat. Cel mai probabil că avea probleme cu ochii, pentru că le aminteşte că ei i-ar fi dat şi ochii lor, dacă acest lucru l-ar fi ajutat. Cineva ar deduce că această boală inflamatoare şi dureroasă a ochilor era respingătoare şi neplăcută la privire. Nu era nimic atrăgător în înfăţişarea apostolului. Aşa cum îi aminteşte bisericii din Corint, prezenţa sa a fost "fără putere".  Nu avea, aşa cum am spune astăzi, o prezenţă impunătoare. Era un om foarte obişnuit, fără desfigurarea cauzată de problema de la ochi. Dar după cum le aminteşte aici, galatenii nu au fost deranjaţi în niciun fel. El le spune: "N-aţi arătat dispreţ, nici dezgust faţa de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu", ba chiar îl primiseră "ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Isus Hristos", şi s-au bucurat în această mântuire minunată. Dar nu mai erau aşa, au devenit nefericiţi, şi Pavel este constrâns să îi întrebe: "Unde este dar fericirea voastră?" Au devenit nefericiţi înlăuntrul lor şi aproape ca s-au întors împotriva apostolului. Starea lor de deprimare era atât de profundă, încât apostolul se exprimă astfel: "Copilaşii mei pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!"

   Întrebarea adresată galatenilor despre fericirea lor anterioară este frapantă. Într-adevăr, apostolul pune această întrebare şi sub altă formă în părţile precedente ale scrisorii. În primul capitol, versetul 6, el spune: "Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie".  În capitolul 3, versetul 1 găsim: "O, Galateni nechibzuiti. Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?" Acum, fără a mai adăuga alte dovezi, cred că este clar că aceşti galateni, care fuseseră atât de fericiţi, atât de bucuroşi de mântuirea nou găsită, deveniseră nefericiţi şi deprimaţi spiritual.

   Apare întrebarea: Care a fost cauza unei asemenea schimbări? Ce se întâmplase cu ei? Răspunsul este foarte simplu şi poate fi cuprins într-o singură propoziţie: se datora în întregime învăţăturilor false. Aceasta era problema bisericilor din Galatia. Toate problemele lor proveneau dintr-o anume învăţătură falsă în care ei crezuseră. Este o temă frecventă în Noul Testament. Cu greu vei găsi o epistolă în care să nu apară la un moment dat. Aceste biserici nou înfiinţate erau tulburate de un anumit fel de învăţători care veneau după apostolul Pavel şi care imitau mesajul şi predica lui Pavel în multe privinţe, dar au adăugat la acestea şi propria învăţătură. Rezultatul a fost nu numai că au produs confuzie în biserici, dar au condus la o stare de depresie şi nefericire în vieţile multor creştini. Desigur, aceasta a fost lucrarea diavolului. Apostolul nu ezită să o spună şi ne aminteşte că diavolul se poate transforma în înger de lumină. El atacă creştinii şi strecoară în mintea lor diferite idei false, iar rezultatul este că pe moment, el le poate nimici mărturia creştină şi îi poate lipsi de bucurie. Istoria Bisericii creştine, de la Canonul Noului Testament, are multe asemenea exemple. A pornit chiar de la început şi de atunci, a continuat mai mult sau mai puţin, şi într-un sens este adevărată afirmaţia că istoria Bisericii este istoria naşterii multor erezii, şi istoria luptei Bisericii împotriva lor şi a eliberării Bisericii prin puterea Duhului lui Dumnezeu.

.............................

   Cunoscând mesajul apostolic cu privire la Isus Hristos în toată sinceritatea lui, în toată simplitatea şi gloria lui, să ne ferească Dumnezeu pe fiecare dintre noi să-i adăugăm ceva. Să ne bucurăm de El, în plinătatea Sa, şi numai în El!