Creştinătatea nu mai are alte denumiri

            “Ce fel de maşină este aceasta?”

            “Nicicum, e doar o maşină!”

            Şi se pare că acest răspuns are vreun sens? Nu. Nu îţi poţi imagina cum ar fi o maşină care nu este într-un anume fel. Ai spune că orice maşină trebuie să fie cumva. Şi e aşa deoarece toate maşinile sunt într-un fel.

            Dar acest lucru nu a fost adevărat dintotdeauna. Prima maşină creată era atât: doar o maşină. Acea maşină era singura din acea vreme şi nu avea un nume. La început, nu au fost mai multe feluri de maşini.

            Acest exemplu este valid şi in cazul bisericii. În Biblie nu sunt menţionate mai multe feluri de biserici – doar biserica. Creştinătatea, la începuturile sale, nu era de mai  multe feluri – era doar Creştinătate. Creştinătatea originară din Biblie nu era divizată. Nu existau denominări.

            Cu toţii ne-am născut într-o lume plină de biserici. Nu am provocat noi aceste denominări, nu le-am vrut, noi doar le-am moştenit. Erau deja aici când am apărut noi.

            Din acest motiv, e foarte greu să-ţi imaginezi biserica descrisă în Biblie. Normal, credem că întotdeauna au fost multe biserici, ca acum. E greu să-ţi imaginezi o biserică care nu este nici un fel de biserică, la fel cum e cazul maşinii de mai sus.

            Dar, citeşte Faptele Apostolilor 2:47: “…Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” Ce fel de biserică era aceea? Faptele Apostolilor 8:3: “Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică.” Ce biserică e aceasta? E similar cazului maşinii originare, nu era de nici un fel, era doar biserica.

            Isus a promis că va zidi Biserica Sa (Matei 16:18). Aceasta însemna că El va întemeia Creştinătatea. El a murit pentru Biserică (Efeseni 5:25). Adică, El a murit pentru Creştini – Biserica.

            Întotdeauna în Biblie, cuvântul “biserică” înseamnă un grup de oameni aleşi. Israeliţii în pustie erau numiţi “biserică” pentru că fuseseră oameni “aleşi” în Egipt (Faptele Apostolilor 7:38). Când Saul persecuta “Biserica”, el persecuta “bărbaţi şi femei” (Faptele Apostolilor 8:1-3), pentru că Biserica era, în fapt, Creştinii. În loc de o clădire tangibilă, materială, biserica este un templu spiritual al lui Dumnezeu, construit din “pietre vii” (1 Petru 2:5). Creştinii sunt Biserica.

            În Biblie, bărbaţii deveneau membrei ai Bisericii, devenind Creştini. Cei mântuiţi erau adăugaţi, de Domnul, bisericii (Faptele Apostolilor 2:47), adică toţi Creştinii erau adăugaţi grupului “ales” – Biserica. Pavel spune că Biserica a fost câştigată cu sângele lui Hristos (Faptele Apostolilor 20:28), aceasta însemnând că oricine a fost răscumpărat prin sângele lui Hristos, era membru al Bisericii – cei cumpăraţi cu sânge, aleşi, cei salvaţi, care erau Creştini.

            Dumnezeu i-a mutat pe aceşti “aleşi” în “regatul” lui Hristos, “regat” fiind alt cuvânt care se referă la Biserică (Coloseni 1:13). Când oamenii se năşteau din nou din apă şi din Duhul, ei intrau în regat (sau biserică) exact cum un copil intră în familia tatălui său în momentul naşterii fizice (Ioan 3:3, 5). Biserica mai este numită şi “trupul” lui Hristos (Coloseni 1:18), şi, după învăţăturile Duhului Sfânt (în Scriptură), oamenii erau botezaşi în trup sau în biserică (1 Corinteni 12:13). A deveni Creştin, la vremea contemporană scrierii Bibliei, însemna adăugarea la trup, familie, regat sau biserică. Biserica însemna, simplu, toţi oamenii mântuiţi ai lui Dumnezeu. Nu era de mai multe feluri.

            Dar ce s-a întâmplat? Cum au apărut în lume biserici atât de diverse? Ce a derivat Creştinătatea originală în denominaţiunile care se observă la tot pasul? Biblia explică ce s-a întâmplat. Spune că oamenii s-au depărtat de la credinţă.

            Pavel a avertizat că în vremurile din urmă “unii se vor lepăda de credinţă” (1 Timotei 4:1). “Credinţa” este o altă descriere clară a Creştinătăţii de dinaintea divizărilor (Faptele Apostolilor 6:7; 13:8; 14:22; Galateni 1:23). Nu erau mai multe “credinţe”, ci o singură “credinţă” (Efeseni 4:5). Nu erau “credinţe”, ci numai “credinţa”. Oamenii s-au depărtat de la credinţă.

            Oamenii au pervertit evanghelia, mesajul cu “vestea bună” a mântuirii în Hristos. Pavel a atras atenţia asupra oamenilor care încercau să “răstoarne Evanghelia lui Hristos” (Galateni 1:7). Din cauza faptului că mesajul Evangheliei este inima Creştinătăţii, a schimba Evanghelia însemna coruperea Bisericii. Chiar şi îngerii şi apostolii care ar schimba ceva, ar fi anatema (Galateni 1:8, 9). Dumnezeu a vrut o Creştinătate pură.

            Oameni s-au întors de la adevărul lui Dumnezeu (2 Timotei 4:4). Datorită faptului că dorinţele oamenilor sunt contrare voinţei lui Dumnezeu, ar fi logic ca părerile lor să se diferenţieze de “adevăr”. Pentru că oamenii nu iubesc “adevărul”, Dumnezeu le trimite o iluzie puternică, astfel încât ei cred într-o minciună (2 Tesaloniceni 2:10-12).

Oamenii au  corupt Creştinătatea prin depărtarea de la adevăr.

            Oamenii au schimbat învăţătura lui Hristos. Pavel i-a avertizat pe Creştinii din Roma: “Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă  de ei.” (Romani 16:17). Doctrina înseamnă “învăţătură”. Schimbarea învăţătura Creştinătăţii a determinat schimbarea Creştinătăţii însăşi. 2 Ioan 9 şi 10 avertizează că oricine depăşeşte învăţătura lui Hristos, nu-l are pe Dumnezeu. Şi, totuşi, oamenii au părăsit doctrina pură a lui Hristos.

            Oamenii au corupt unitatea bisericii originale. Pavel le-a poruncit Creştinilor din Corint să predea, cu toţii, acelaşi lucru şi să nu aibă diviziuni între ei (1 Corinteni 1:10). Apoi, a spus că unii din Corint foloseau deja numele lui Chifa, Apolo şi Pavel – predicatorii care-i botezaseră (versetele 11 –15). Aceasta marchează începuturile “denominaţiunilor” – adică diviziuni.

            Denumirea diversă a multiplelor grupuri de Creştini era un păcat în Corint. Isus se rugase ca toţi credincioşii să fie una, la fel cum El şi Dumnezeu sunt una (Ioan 17:20, 21). Pavel le-a ordonat Creştinilor să păstreze unitatea Duhului  în legătura păcii (Efeseni 4:3-7). Aceasta ilustra scopul de a avea un singur trup (biserica), un singur Duh Sfânt, o singură speranţă, un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez şi un singur Dumnezeu. Numirea sau împărţirea Creştinilor este la fel de păcătoasă acum, pe cât era şi în Biblie.

            Oamenii s-au depărtat de biserică, la fel cum s-au depărtat de credinţă, de evanghelie, de adevăr, de învăţătură şi de unitatea Creştinătăţii originale. În Faptele Apostolilor 20:28-30, bătrânii (sau supraveghetorii) bisericii din Efes sunt avertizaţi să ia seama la ei înşişi şi la turma (biserica) lor, asupra căreia au fost puşi supraveghetori. Această biserică (sau turmă) a fost câştigată prin sângele lui Hristos (versetul 28). Aceşti oameni trebuiau să supravegheze Creştinii din Efes aşa cum păstorii îşi păzesc turma.

            Pavel explică de ce: “…se vor vârî între voi lupi răpitori , care nu vor cruţa turma şi se vor scula din mijlocul vostru oameni , care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor” (versetele 29, 30). Biserica va fi împrăştiată de învăţătorii falşi aşa cum turma va fi împrăştiată de către lupi. Pervertitorii vor duce oamenii departe de biserica răscumpărată de sângele lui Hristos. Acest lucru ar cauza începutul altor turme sau biserici. Aceste biserici vor fi determinate de îndepărtarea oamenilor de biserica lui Hristos, obţinută cu sângele Său. Oamenii s-au depărtat de biserica lui Hristos.

            Aici, intrăm noi în scenă. Ne-am născut într-o lume plină de diferite doctrine, evanghelii şi biserici. Credeam că aceste grupuri constituie Creştinătatea. Dar Biblia ne arată că ele reprezintă schimbări şi coruperi ale Creştinismului. Folosim cuvântul “denominare” în sensul său pozitiv, dar “divizare” este unul dintre cele mai rele cuvinte din toată Biblia. Ce putem face în legătură cu situaţia împărţită în care ne aflăm?

            Iuda 3 ne învaţă să luptăm pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor. Credinţa Creştinismului original poate şi trebuie să fie reinstituită. Trebuie să refacem credinţa aşa cum era înainte să fie înlăturată, evanghelia aşa cum era înainte de a fi pervertită , adevărul care era înainte de a fi respins, doctrina care era înainte de a fi coruptă, unitatea de dinainte de divizare şi biserica înainte ca oamenii să fie depărtaţi de la ea. Trebuie să restabilim adevărata Creştinătate.

            În modul în care păstrarea unităţii în Duhul, din Efeseni 4:3-7 necesită slăvirea unui singur Dumnezeu, a unui Duh Sfânt şi a unui Domn, necesită, de asemenea, să avem o singură speranţă, o singură credinţă, un singur botez şi un singur trup (sau biserică). Eu pot să-i chem pe oameni înapoi la credinţa şi la biserica Bibliei, aşa cum îi pot chema înapoi la Dumnezeul şi la Acel Hristos al Bibliei. Din moment ce Dumnezeu a poruncit acest lucru, înseamnă că este posibil. Pot şi trebui să lupt pentru credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna.

            Un Etiopian cinstit (Faptele Apostolilor 8:26-38) a citit în Biblie că păcatele sale erau răscumpărate prin suferinţa Mielului lui Dumnezeu. Un învăţător l-a învăţat că acest Miel era Isus. Pentru că voia să fie mântuit prin moartea lui Isus, famenul a fost botezat imediat în moartea lui Hristos, pentru a fi alături de Hristos (versetul 38 şi Romani 6:3:5). El a ieşit din apă, bucurându-se de iertarea păcatelor. Dar, din care biserică făcae el parte? Ce fel de Creştin era el? Nu era nici un fel de Creştin – doar un Creştin. Era membru al bisericii lui Hristos, biserica nenumită şi nedenominată a Noului Testament.

            Ceea ce a făcut famenul, poţi şi trebuie să faci şi tu. Poţi să devii şi tu ce a devenit el. Dacă el nu a făcut parte dintr-o denominaţiune, nici tu nu vei face parte. Poţi să devii şi să fii Creştin, aşa cum au fost Petru şu Pavel, laolaltă cu milioane de oameni al căror scop este să restabilească Creştinătatea nedenumită exact aşa cum era la început. Ei nu au avut nici un nume de la început şi L-au numit pe Isus Cap al bisericii, aveau Biblia ca unic crez, şi modul de închinare şi de viaţă al Noului Testament era singurul model pe care-l urmau. Ei poartă toate numele pe care le găsim în Biblie, dar nu adaugă şi nici un scot pasaje în şi din Scriptură.. vei fi şi tu Creştin?

            Isus a promis în Matei 16:18, 19 că va întemeia biserica Sa. El a mai promis că nimic nu va învinge biserica pe care o va întemeia El. El Şi-a ţinut ambele promisiuni. A întemeiat Biserica Sa, şi biserica Sa există şi astăzi în lume. Poţi fi şi tu adăugat, de Domnul, bisericii Sale.