Odihna mântuirii

   "Veniţi la mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă"

   Aceasta este odihna mântuirii. Dar aceea din versetul 29 este odihna biruinţei. Prima este odihna împăcării cu Dumnezeu, cealaltă este odihna lăuntrică a sufletului. Prima este odihna mântuirii, în vreme ce a doua este odihna pe care o avem în această lume.

   "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi". Cum vă simţiţi în această lume? Mulţi dintre cei care nu sunt încă aşa de înaintaţi în vârstă au gustat deja amărăciunea acestei lumi. Şi de aceea pot spune: "Lumea e plină de agitaţie". Când văd oameni pe străzi aglomerate frecându-şi coatele unii de alţii, mă întreb cu ce sunt aşa de ocupaţi. Ce fac? Sunt nebuni? Îi compătimesc de-a dreptul. Daţi-mi voie să spun că lumea este într-adevăr agitată. Oamenii nu au nici un pic de odihnă. Domnul nu spune "Veniţi la Mine, voi, toţi marii păcătoşii,şi Eu vă voi da odihnă". Plăcerea păcatului este dulce şi păcătoşii se aşteptă să găsească şi mai multă plăcere. De aceea, Domnul prezintă o descriere complet diferită când spune: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă". Eşti trudit şi eşti împovărat. Mulţi se poate că se bucură de plăcerile păcatului, însă fiecare simte că trudeşte din greu. Poate că mulţi nu simt durerea păcatului, însă toţi admit că experienţa vieţii lor este dureroasă. Fie că este vorba de un milionar, de un politician, de un om de ştiinţă, un student, comerciant, simplu om, muncitor sau cerşetor, nici unul nu este mulţumit de viaţa pe care o trăieşte.

   Uneori mă gândesc că e plauzibil ca un om care trage la o ricşă să ofteze, dar suspină şi un milionar? Am stat odată în casa unui milionar şi l-am auzit oftând. Deşi păcatul are plăcerile lui, viaţa este grea. Odată am vorbit cu o femeie neinstruită care mi-a spus cât era de nefericită din pricină că nu ştia să citească. Altfel, sustinea ea, ar crede în Cristos şi ar citi Biblia. M-am gândit că e firesc pentru o femeie neinstruită să ofteze, însă m-am gândit că lucrul acesta e de neimaginat pentru un profesor universitar. Cine ştie că şi un profesor universitar oftează? A fost odată un profesor universitar care, fiind foarte pesimist, ofta tot timpul. Într-o zi, când soarele strălucea şi cerul era de un albastru azuriu, când iarba era de un verde crud, iar păsările din jurul universităţii cântau, câţiva dinte colegi i-au spus: "Domnule, vedeţi ce zi frumoasă este. Cu siguranţa, azi nu veţi ofta!" El a privit cerul şi natura care-l înconjura, şi într-adevăr nu era nimic de care să se plângă. Dar ştiţi ce a spus? "Vai, dar o astfel de vreme nu durează prea mult". 

   Peste tot întâlneşti oameni care trudesc mult şi care sunt greu împovăraţi. Ei nu au nici un pic de odihnă. Chiar şi ei se întreabă când se va sfârşi totul. Dar mă tem că şi voi, cei care citiţi aceste rânduri, vă trudiţi fără să aveţi odihnă. Câţi dintre voi vă simţiti împovăraţi, fără pic de odihnă?

   Am mers odată într-un sat ca să vestesc Evanghelia şi acolo am experimentat ce înseamnă să fii împovărat. Satul pe care l-am vizitat se afla de cealaltă parte a unui deal şi era inaccesibil atât trenului, cât şi vaporului. Astfel că, pentru a ajunge acolo, am luat vaporul până la un anumit punct, iar de acolo am urcat dealul şi apoi l-am coborât. Era foarte cald afară. Duceam cu mine tractate evanghelice, broşuri, ceva mâncare şi nişte haine de schimb. Trebuia să le duc eu însumi, pentru că nu găsisem pe nimeni care să mi le care. Primii douzeci de paşi m-am simţit bine, dar după aceea, abia dacă mai puteam duce greutatea. Mă gândeam că, dacă aş ajunge mai repede la destinaţie, m-aş putea odihni. Dar nu era nici un copac pe deal la umbra căruia să mă adăpostesc de soarele fierbinte. Atunci am înţeles cum se trudesc cei păcătoşi şi cât de împovăraţi ajung să fie. Se poate că unii dintre voi nu aţi crezut în Domnul Isus şi nu aveţi deloc pace. Atunci încotro vă îndreptaţi? Ascultaţi cuvintele Domnului: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă."

   Lumea aceasta este într-adevăr un loc obositor. Sunt mulţi care au bani, dar mărturisesc că sunt obosiţi. Mulţi sunt implicaţi în afaceri. Şi ei mărturisesc că se simt obosiţi. Mulţi se bucură de faimă şi aprecieri, dar şi ei sunt trudiţi. Dacă nu pot avea ceea ce caută, nu pot avea odihnă. Ei ştiu că odihna este plăcută, dar povara lor este prea grea. Nu îndrăznesc să se gândească la odihnă. Speră doar că povara lor va fi uşurată. Ei sunt asemeni israeliţilor din vechime, care nu asteptau decât ca Faraon să le uşureze povara, în loc de a aştepta să fie cu totul scăpaţi de ea. Starea israeliţilor reprezintă starea oamenilor de astăzi. Aşa cum ei nu sperau altceva decât ca povara să le fie uşurată, nu luată cu totul, şi în zilele noastre oamenii doresc doar să aibă o povară mai uşoară şi mai puţine griji. Îngăduiţi-mi să spun că ceea ce Domnul Isus Cristos dă nu este trudă mai puţină, ci o odihnă deplină. Ştiţi ce este odihna? Odihna o capeţi atunci când nu mai trudeşti.

 Tu, care eşti legat de păcate şi apăsat de multe poveri, nu ai odihnă. Tu nu trebuie să faci nimic. Pur şi simplu, EL îţi dă odihna în dar.

...................

   Oricine poate veni la Domnul şi va căpăta odihnă. Nici un păcătos nu o poate căpăta prin sine însuşi. Numai venind la Domnul poate avea odihnă.