Conştiinţa izolează fiecare persoană

   În această generaţie, un slujitor al Evangheliei cu greu poate fi faimos dacă insistă mult asupra subiectului conştiinţei.

   Ce se întâmplă cu noi, cei din biserica creştină, de nu mai credem în conştiinţa umană? Dumnezeu ne-a dat un martor credincios înlăuntrul fiinţelor noastre - un martor capabil să ne izoleze pe fiecare dintre noi şi să ne descopere singurătatea - singurătatea individului într-un univers vast şi neexplorat menit să întâlnească un Dumnezeu mânios. Aceasta este teroarea conştiinţei.

   De ce îi este teamă bisericii să recunoască existenţa conştiinţei când Cuvântul lui Dumnezeu are atât de multe de spus despre ea? Biblia ne aminteste că aceasta este întotdeauna de partea lui Dumnezeu. Judecă purtarea în lumina legii morale, "se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc", după cum spune Biblia (Romani 2.15).

   Odată, fiind musafir într-o biserică, am predicat despre conştiinţă şi după mesaj, un frate în vârstă m-a luat deoparte şi mi-a spus că devenise foarte îngrijorat pentru mine ca slujitor, din pricina predicii mele. Evident, nu credea în conştiinţa umană. Un alt om, o persoană importantă printre evanghelici, a venit de asemenea la mine. Şi el a simţit căci conştiinţa nu este importantă.

   Prin propaganda lui, Satan, a adus faimă proastă multor adevăruri ale vieţii, inclusiv conştiinţei. Astăzi, când se pomeneşte de conştiinţă în cercurile învăţate, totdeauna se face cu un rânjet. Acesta este un mod al diavolului de a se descotorosi de anumite lucruri - ne face pe noi, oamenii să glumim pe seama lor. Este parte a procesului prin care mintea se corupe, deoarece ori de câte ori umorul are ca subiect lucrurile sfinte, este drăcesc.

   În zilele noastre, creştinii devin foarte repede nişte glumeţi profanatori. Glumesc despre moarte şi despre viaţă. Glumesc despre rugăciune şi glumesc despre Dumnezeu. Glumesc despre conştiinţă. Am ajuns în punctul în care trebuie să luăm apărarea întregului concept de conştiinţă, dacă vrem să vorbim serios de el. PARE APROAPE DE NECREZUT, DAR ESTE ADEVĂRAT!

   Lumina care luminează orice om venind în lume nu este o chestiune pe seama căreia să putem glumi. Acea Lumină pe care Dumnezeu a pus-o în pieptul omenesc, care poate izola un suflet şi-l poate ţine între cer şi pământ atât de singur ca şi cum Dumnezeu ar fi creat numai acea persoană - nu este ceva de glumă. Glumeşte despre politică dacă vrei să glumeşti. Oricum, politica de obicei e amuzantă. 

   Dar, nu glumi despre Dumnezeu şi nu glumi despre conştiinţă!