Ne pierdem...

Ne pierdem atat de adanc in superficialitatea mintii noastre

Gonim...

In goana noastra e atata moarte!

O fuga spre orizonturile iluziei pierdute-n neguri

Dacă cineva te-ar întreba vreodată „Spre ce te-ndrepţi?”, tu ce i-ai răspunde? Ştii? Pretindem adeseori că ne cunoaştem ţelurile, dorinţele inimii, locul nostru pe acest pământ, dar ne minţim. Pentru că preferăm iluzia unui răspuns efortului şi disconfortului de a căuta adevăruri. De a înţelege cu adevărat din ce plămădeală suntem făcuţi, ce taine purtăm în inimi şi ce aripi ne-ar creşte dacă am hotărî să zburăm cu adevărat…

Dar nu există decât un singur loc în care eşti tu însuţi. În toate celelalte atingi impostura. Oriunde ai fi altundeva, orice ai face nefiind acolo, ridici colibe de paie sortite focului.

Isus a spus:

Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.

Slobozi să fim ce am fost creati. Ziditori în trup, şi nu unelte ale prăbuşirii. O slobozenie plătită, dar oferită fără preţ. Una în Fiinţă spre fiinţare.

A rămâne în Cuvânt înseamnă a rămâne în Isus. Locul tău, aici şi acum, este în El. Cel care este Răspunsul. Unul singur: Viaţa. Cel ce-ţi va pune capăt căutării şi întrebărilor..

Tu ce cauţi?

Unde?