Harul lui Dumnezeu în lucrarea Sa

"Cine crede în Mine, cum zice Scriptura, din trupul lui vor curge râuri de apă vie"

 "El a dat pe unii evanghelişti"

   "Cine crede în mine, cum zice Scriptura, din trupul lui vor curge râuri de apa vie" - nu pârâiaş, nu fântânuţă, nu picături, ci râuri, însă numai dacă crede ce zice Scriptura. Biblia nu are de a face cu raţiunea; Domnul Isus nu zice: "Cine crede aşa cum zice raţiunea, filozofia, învăţătura omenească" ci "Cum zice Scriptura". E un mare har să crezi aşa!

   Este de asemenea un har, să putem dovedi cu Scriptura ceea ce vestim! Pentru mine, este foarte important să vestesc Evanghelia aşa cum e scrisă, să mă ţin de exactitatea celor scrise, de învăţătura apostolilor. De aceea o spun şi acum: Dacă cineva vă propovăduieşte o altă Evanghelie, să fie anatema! Şi, apoi, e scris: "Toată Scriptura e insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să îndrepte şi să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună." Pe temeiul acestui cuvânt, noi cercetăm şi examinăm învăţătura; pentru noi, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu de la început până la sfârşit; Vechiul şi Noul Testament sunt unite în mod inseparabil.

   Cine bea din apa vieţii flămânzeşte după hrană tare deoarece doar începutul învăţăturilor dumnezeieşti nu-i este îndeajuns.

   Ce este hrana tare? La începutul vieţii creştineşti, mulţi încă nu văd că ei sunt drepţi şi sfinţi. Şi nici pe alţii nu-i văd drepţi, sfinţi, desăvârşiţi; şi multe alte lucruri nu le văd... Iar jertfa veşnic valabilă nu o cunosc. Dar, dacă vor bea mai departe din apa vieţii vor cunoaşte, prin credinţă, că în Isus, ei au fost făcuţi drepţi; şi nu numai atât, ci şi că sunt sfinţiţi prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, odată pentru totdeauna. Aceasta o mărturisesc cu bucurie. Isus ne-a împăcat şi ne-a aşezat înaintea Lui, sfinţi şi fără prihană şi fără vină; aceasta este hrană tare pe care nu o poate suporta oricine.

   La început, când eu îi mustram pe oameni, m-am repezit şi i-am atacat ca să o rupă cu păcatul; eu am atacat păcatele! Dar am fost oprit şi nici nu eram ascultat şi nici oamenii nu se întorceau la Dumnezeu. Este scris: "Mustră, ceartă, îndeamnă; vesteşte-i poporului Meu păcatele şi nu-i ascunde fărădelegile!" Dacă păcatele nu sunt mustrate, dacă se va predica numai dragostea şi se dă astfel ascultătorilor doar apă cu zahăr, atunci să ştiţi că e o procedură greşită! Dacă noi nu mustrăm păcatele care sunt enumerate în Galateni 5, 19-21, suntem ca nişte câini muţi. Dumnezeu doreşte ca noi să denunţăm faptele ce aduc MOARTEA! Biblia ne învaţă să fugim de orice necurăţie. Şi să nu uităm căci Dumnezeu, vede peste tot! Sunt unii care spun: "Da, eu sunt un mare păcătos!" Dar aceasta nu e deajuns, ci trebuie să spună păcatul pe nume.

   Uneori, mi se parea ca ar trebui sa predic mai mult şi să studiez mai puţin. O, dacă aş fi putut să citesc mai multe cărţi ca să pot afla mai multe! Dar m-am îmbolnăvit şi am rămas cu o durere de cap şi nu am mai putut studia. Dar prin citirea cărţilor nu trebuie să ne înălţăm înaintea lui Dumnezeu căci acela e doar timp irosit. Cea mai bună pregătire, rămâne totuşi aceea de a umbla cu Dumnezeu şi să crezi în ISUS! Mie, cu cât mi se părea că sunt mai sărac în ştiinţă, cu atât era mai bine. De multe ori mă aflam în mare lipsă şi credeam că nici nu ştiu ce să predic înaintea oamenilor... odată, am răsfoit repede Biblia şi s-a deschis la cuvântul "Îngroziţi-vă femei mândre!" Iar eu, credeam că acolo nu sunt prezente femei mândre ci cu totul simple. Şi tot amânam să citesc textul... am propus cântări... dar textul stăruia în mintea mea. Şi am hotărât să vorbesc din el; şi s-au întors atunci la Dumnezeu nouă femei! (şapte dintre ele stăteau chiar pe o bancă, una lângă alta!). Dumnezeu a hotărât să vorbesc de acolo, El le-a văzut mândria.

   Odată, a venit la mine un om bolnav de melancolie. Şi eu am citit din Romani capitolul 8.26, iar omul acela a fost pe loc vindecat de boala lui prin citirea acestui cuvânt. După ce acest om a fost vindecat, mulţi s-au întors la Dumnezeu văzând această minune. Odată, am ţinut o adunare la socrul acestui om, în casa lui, iar acolo, au avut loc mari minuni. Pe drum, un frate cu care mergeam, s-a oprit de câteva ori a început să bată din picior şi să strige: "Isus trăieşte! Isus biruieşte! Aleluiah! Amin!" Auditorii erau mulţi, în trei camere mari. După rugăciune, proprietarul casei a început să-şi mărturisească păcatele, apoi soţia lui, apoi alţii... A fost o seară minunată şi binecuvântată; se simţea puterea lui Dumnezeu.

   În Elveţia de Est, cu prilejul unei evanghelizări, am fost găzduit la preşedintele comunal; el era un om evlavios. În prima seară, au venit la adunare fiul, fiica şi soţia acestui om care nu credeau. Eu am vorbit atunci din cuvântul: "Orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine şi va zice: În Domnul am dreptatea şi puterea. La El vor veni aceştia, dar toţi cei ce I se vor împotrivi, vor fi făcuţi de ruşine". Deci, am spus eu trebuie să ne plecăm sub Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu ne împotrivim Lui! Acasă, soţia lui a luat o cretă, s-a dus în grajd şi a scris pe o grindă acest verset; iar după câteva zile a mărturisit căci acest cuvânt e scris chiar în inima ei. Dumnezeu deci, i s-a desoperit. A găsit pacea.

   Când îi atinge Dumnezeu pe oameni, ei nu se mai tem de nimic; lumea poate să zică orişice!