În palma Ta...

Îmi adun gândurile, pic cu pic, în palma Ta străpunsă...Le aşez ca pe o comoară, le las, Ți le încredințez, pentru că ştiu că Tu eşti singurul ce le poți păstra nealterate. 

   Aidoma lacrimilor cerului, cad puzderie larimile mele, peste urmele lăsate de cuie. Le privesc şi oftez: "De ce, Doamne?" Nu am meritat niciodată acest sacrificiu şi totuşi, ai trecut peste natura umană ce striga un "NU!" hotărât şi ai murit pentru mine. Natura Ta de Dumnezeu, cu raționalismul ei absolut, a ştiut că am nevoie de Tine, în toate aspectele vieții mele de peregrin. Ai plâns în locul meu, ai îndurat suferințele morții pe cruce în locul meu, Te-ai dăruit întrutotul, ca eu să trăiesc. Doar atât mi-ai cerut, să cred!...Să cred în Tine ca Om şi Dumnezeu deopotrivă, să cred şi să aştept cu nerăbdare revenirea Ta pe pământ. Îmi amintesc şi acum cuvintele Tale... "În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți! Eu am biruit lumea!"...Îmi răsună mereu în minte cuvintele pline de speranță, rostite la despărțire: "Eu vin curând! Aveți pace în mine..." Şi Doamne, pacea Ta o caut! Credința mă conduce pe cărările întortocheate ale vieții. Doar ea mi-a mai rămas!

   Îmi aşez gândurile, unul câte unul, în palma Ta străpunsă. Îmi golesc mintea de tot ce ar putea dăuna sfințirii mele şi aştept. E grea aşteptarea dar, am înțeles că Tu vei răspunde tuturor întrebărilor mele, la momentul ales de Tine. Totuşi, aş dori să mă asculți doar o clipă...

   Nu am înțeles de ce mi-ai luat alergarea, dar Îți mulțumesc că mi-ai lăsat umbletul. Îți mulțumesc că, deşi suferința mă face ades să lăcrimez, nu mi-ai luat surâsul şi încă mai am puterea să zâmbesc. Îți mulțumesc pentru dragostea Ta, pentru că prin ea, am înțeles cât de important sunt pentru Tine. Îți mulțumesc pentru sacrificiul suprem, pentru că prin el, ai sădit în sufletul meu veşnicia. Îți mulțumesc pentru fiecare zi ce mi-o dăruieşti! Ajută-mă să-Ți rămân credincios şi... fiecare suspin, fiecare lacrimă să o transformi într-un izvor nesecat de binecuvântări, când ne vom vedea față în față. Păstrează-mă Doamne curat, ca atunci când vei veni, să am puterea de a Te privi, fără să-mi fie ruşine de ceea ce sunt! Maranata! Vino, Doamne Isuse! 

20/10/14, Barcelona- Lucica Boltasu