Tu trebuie să veghezi cu înţelepciune

   Zeciuiala din "mărar, izmă şi chimen" nu trebuie neglijată. Dar nu lăsa ca preocuparea pentru lucrurile mărunte să-ţi împiedice interesul faţă de lucrurile mai înalte. "Pe acestea trebuie să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute" (Matei 23.23)

   Începe-ţi lucrul acordând o atenţie deosebită îndatoririlor creştine de bază. Presupune că un om pleacă într-o călătorie şi-i cere servitorului său să aibe grijă de copilul lui şi de casă în timp ce va fi plecat. Oare când se va întoarce, îşi va răsplăti servitorul dacă îl va găsi atât de preocupat cu lucrul  în casă, încât nu s-a mai îngrijit de copil, care a căzut în foc şi s-a rănit grav? Desigr că nu! Principala lui îndatorire era faţă de copil şi lui trebuia să-i acorde prioritate, apoi să se ocupe de celelalte lucruri. Dar după ce te-ai ocupat cu lucrurile mari, nu le neglija nici pe cele mărunte!

   În ultima vreme, s-a acordat o mare atenţie detaliilor adorării, dar cine se ocupă de copil - adică, principalele îndatoriri ale creştinătăţii? Oare a mai fost vreodată aşa de puţină dragoste, compasiune, lepădare de sine sau putere de sfinţire ca astăzi?

   Din nefericire, precum copilul, şi aceste îndatoriri de bază sunt în pericol de a fi distruse de focul invidiei şi dezacordului care a fost aprins printre noi de un entuziasm fals pentru lucrurile mici.

   În special, ai grijă să veghezi acolo unde tu ştii că eşti slab!

   Porţiunea cea mai slabă a oraşului are nevoie de cea mai puternică pază. În trupurile noastre, cele mai vulnerabile părţi sunt acoperite şi ferite. Aş considera foare neobişnuit dacă harul tău ar fi atât de puternic încât tu să nu găseşti nici o slăbiciune în el.

   Primeşte sfatul meu şi veghează cu mai multă atenţie asupra punctului pe care-l consideri mai slab!

   Este slab capul tău -  adică judecata ta? Păzeşte-l ca nu cumva să se asocieze cu cei care beau numai vinul tare al "noţiunilor serafice" şi al părerilor înalte!

   Oare slăbiciunea ta constă în pasiunile tale? Veghează asupra lor ca unul care locuieşte într-o casă cu acoperişuri de paie şi care e atent la orice scânteie care iese din coşul său, de teamă să nu-i cadă vreuna pe acoperiş şi să-i ardă toată casa.

   Când casa vecinului nostru este în flăcări, noi înşine aruncăm cu apă pe acoperişul nostru pentru a ne feri de foc.

   Tot astfel, când gura unui om stârneşte focul, ai grijă să arunci apă asupra duhului tău încins pentru a preveni izbucnirea unui foc. Pentru astfel de situaţii, tu întotdeauna trebuie să ai la îndemână pasaje din Scriptură care să te învioreze.

   Aceste precauţii te vor ajuta să te pui la adăpost faţă de atacurile surprinzătoare ale vrăjmaşului. Şi în timp ce Duşmanul va fi călcat la pământ, tu vei rămâne tot "în picioare".