Mi-am îngrămădit amintirile într-un cufăr numit uitare. Cu grăbire, ca nu cumva să las vreuna pe dinafară. Am pus lacătul, am răsucit cheia şi...gata! Mi-am frământat mâinile cu bucurie, mi-am zis: "În sfârşit! Soluția ideală pentru a nu mai suferi!" Am lăsat în urmă trecutul, ca pe un balast, căutând să mă eliberez de tot ce mi-a făcut rău. Dar, nu am luat în considerare faptul că mâine, ziua de azi va fi un ieri şi deci, un alt trecut. Grăbesc pasul înfrigurat...Alte amintiri? Alte cufere? Oooof, Doamne! 

   Ridic ochii spre cer, iar lacrimile ce curg pe obraz, se amestecă cu lacrimile cerului. O îmbrățişare tăcută a efemerului cu eternitatea, a slăbiciunii, cu puterea covârşitoare a Absolutului.

Doamne, unde să plec? Unde să mă ascund? Sunt gol pe dinăuntru, sunt pustiit de tot, am rămas doar o carapace în care abia se mai aud bătăile sacadate ale inimii...Suflarea mi se stinge, ca un abur mă trec şi nimeni nu-mi înțelege suferința... Eliberează-mă Doamne, descătuşează-mă de acest trup de carne şi îmbracă-mă cu slava Ta binefăcătoare! Puterea vindecătoare a sângelui Tău să mă curățească! Doamne, nu fug de Tine, aş vrea totuşi să fug de temerile mele...Dar dacă Tu ai ales să sufăr precum Iov, pentru că aceasta e dorința Ta, o accept cu bucurie... Voi bea paharul suferinței până la fund, fără cârtire... Nimic din ceea ce vine de la Tine nu e greşit! Poate că a sosit momentul curățirii depline şi timpul e pe sfârşite. Poate că încrederea mea în promisiunile Tale nu a fost destul de convingătoare...Iartă-mă Tată! 

   Învață-mă orânduirile Tale, pune în mine un duh nou şi statornic! Lucrează Doamne în mine, ca să nu fiu dat de ruşine! Altoieşte nerodirea şi fă să-nflorească ramurile aproape uscate ale existenței mele. Iar atunci când nu mai pot, când suspinurile mă îngenunchează, aşează-mi în suflet pacea şi bucuria binecuvântărilor Tale veşnice, iar gura mea să-Ți cânte o cântare nouă...Nu mie Doamne, nu mie, ci Ție să Ți se aducă toată slava şi cinstea. 

   Las Duhul Tău cel Sfânt să Îşi reverse binecuvântările asupra tuturor aspectelor din viața mea. Strâng cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Nimic nu este la voia întâmplării! Tu cunoşti paşii mei...Când voi păşi pe aleile amintirilor voi înțelege că Tu m-ai iubit mai întâi! De aceea nu voi uita niciodată cine am fost, de unde vin şi încotro mă îndrept! Slavă Ție Domnul meu şi Dumnezeul meu! Fie Numele Tău în veci lăudat, Amin!

 

30/10/2014, Barcelona-Lucica Boltasu