HALLOWEEN – ORIGINI ŞI SEMNIFICAŢII

(Sursa: www.loribalogh.ro)

O sărbătoare inofensivă ?

Sărbătoarea de Halloween a ajuns, cel puţin pentru americani, cea mai importantă sărbătoare după cea a Crăciunului. Anual, americanii cheltuiesc cu această ocazie circa 2,5 miliarde de dolari şi, având în vedere influenţa culturii americane asupra întregii lumi, tendinţa este ca sărbătoarea să fie “importată” de cele mai multe popoare de pe pământ.

La prima vedere, totul pare distractiv şi inofensiv: dovleci luminaţi, măşti lugubre, costume de vampiri şi vrăjitoare, schelete, paianjeni, fantome şi pisici negre…Totul pare o joacă de copil…Este ziua în care adulţii redevin copii, întrecându-se în glume şi farse care stârnesc zâmbetul şi râsul într-o viaţă atât de plină de tristeţe. Pe bună dreptate, apărătorii acestei sărbători din ce în ce mai răspândite întreabă: “Ce e atât de rău în Halloween ? E vorba doar de un joc inofensiv de copii…Ce e rău în faptul de a ne amuza puţin ?”

Şi totuşi…Halloween , cu costumele sale înfricoşătoare, cu accesoriile destinate să trezească groază şi cu aerul său lugubru, deşi pare un joc inocent de copil, îşi are rădăcinile într-un trecut sinistru şi demonic, de care oamenii care-l promovează nu sunt conştienţi.

Puţină istorie

Care este originea sărbătorii de Halloween ? Istoria ei începe odată cu vechii celţi – popor care a trăit cu doua milenii în urmă în teritoriile de azi ale Irlandei, Marii Britanii şi ale nordului Franţei. Adoratori ai naturii şi având un mare număr de zei ( între care un rol important îl avea soarele ), vechii celţi sărbătoreau noul an pe 1 noiembrie. Ziua marca sfârşitul recoltării şi al anotimpului călduros ( anotimpul soarelui ) şi începutul iernii friguroase şi întunecate. Din 31 octombrie până în 2 noiembrie, celţii aveau o sărbătoare închinată lui Samhain, zeul păgân al morţilor. Ei credeau că, în timpul acestei perioade, Samhain aduna toate sufletele celor ce muriseră în anul precedent, hotărând ce formă vor lua în anul următor. Se credea că aceste suflete puteau lua forma unui corp omenesc sau, în funcţie de hotărârea zeului, puteau fi condamnate să trăiască în trupuri de animale. Cei mai răi dintre oameni ( sufletele lor ) urmau să ia forma unei pisici negre. Sărbătoarea avea drept scop să-l înşele pe Samhain , determinându-l să dea sentinţe mai blânde, fapt pentru care adoratorii lui se rugau şi-i aduceau ofrande.

Conform Enciclopediei Britanice, perioada cuprinsă între 31 ocombrie şi 2 noiembrie era percepută de celţi ca un timp plin de pericole, de teamă şi evenimente supranaturale. Se credea că atunci lumea zeilor devenea vizibilă şi , pentru a trece cu bine de această perioadă, celţii trebuiau să aducă numeroase ofrande şi sacrificii de tot felul. În noaptea de 31 octombrie ( ajunul Anului Nou celtic ), după ce recoltele fuseseră strânse şi puse la adăpost, celţii începeau sărbătoarea propriu-zisa. Mai întâi erau aprinse focurile în casă. Apoi druizii ( preoţii celţi ) se întâlneau pe culmile dealurilor, în adâncul pădurilor de stejar, aprinzând focuri sacre cu scopul de a speria spiritele rele şi de a-l onora pe zeul soare. Apoi, oamenii aduceau jertfe zeilor lor din recoltele anului şi din animale, în tot acest timp ei dansând în jurul focurilor. În dimineaţa următoare, oamenii reaprindeau focul în casele lor cu foc “sfant” , pentru a alunga spiritele rele şi a-i proteja în sezonul de iarnă. Se credea că în 31 octombrie sufletele morţilor vizitau propriile case, fapt ce făcea ca sărbătoarea să capete o semnificaţie sinistră. Aspectul lugubru era accentuat şi de tot felul de “accesorii” care trezeau repulsie şi groază: fantome, pisici negre, vrăjitoare, demoni de tot felul care se plimbau în acea noapte. În acelaşi timp, sărbătoarea lui Samhain era considerată perioada cea mai propice căsătoriilor, norocului, sănătaţii şi morţii, ea devenind precursorul Halloween-ului de azi. În concluzie, originea Halloween-ului nu este chiar atât de inocentă.

Dupa ce romanii au invadat Irlanda şi Insulele Britanice, a avut loc o fuziune între sărbătoarea celtică a lui Samhain şi sărbătorile romane Feralia şi Pomona. Feralia , celebrată în 21 februarie, era ziua dedicată de romani morţilor. În realitate, ea nu era altceva decât o zi a beţiilor şi orgiilor, ca multe alte sărbători romane. Pomona ( zeiţa romană a fructelor şi fertilităţii ) era celebrată pe 1 noiembrie, simbolul ei fiind mărul. Timp de trei secole după cucerirea celţilor de către romani, obiceiurile şi tradiţiile legate de sărbătoarea celtica a lui Samhain s-au amestecat cu cele ale sărbătorilor romane Feralia şi Pomona, rezultând un hibrid păgân ce va sta la baza viitoarei sărbători “creştine” Halloween.

“Creştinarea”

După încheierea persecuţiilor romane îndreptate împotriva creştinilor din timpul primelor trei secole , biserica creştină , susţinută de autorităţile civile, a început să împrumute diferite tradiţii şi obiceiuri păgâne, dându-le o haină creştină. Un rol important în trecerea de la vechile sărbători păgâne Samhain şi Pomona la actuala sărbătoare de Halloween l-a avut obiceiul creştinilor de a-i sărbători pe martirii creştini din timpul persecuţiilor romane. Existau zile speciale pentru comemorarea martirilor , însă s-a ajuns la o problemă majoră: numărul martirilor ce trebuiau să fie comemoraţi era cu mult mai mare decât cel al zilelor anului. Faptul i-a determinat pe conducătorii bisericii creştine din secolul al patrulea să desemneze o zi comună pentru celebrarea tuturor martirilor. Astfel în 609 d.Ch., Papa Bonifaciu IV a declarat vechea sărbătoare romana Feralia ca devenind creştină.

Odată cu aceasta schimbare, Feralia nu mai era o ocazie de a-i onora pe toţi morţii, ci doar pe “sfinţii” decedaţi. În locul orgiilor, beţiilor şi alcoolului, ziua de Feralia devenea o ocazie de rugăciune şi meditaţie, ceea ce nu era deloc un lucru rău. De asemenea, vechea denumire de Feralia a fost schimbată în Ziua Tuturor Sfinţilor . A urmat apoi modificarea datei: Papa Bonifaciu IV a mutat celebrarea tuturor sfinţilor din 21 februarie în 13 mai, pentru ca Papa Grigore III ( 731-741 ) să mute din nou celebrarea tuturor sfinţilor pe 1 noiembrie – aceeaşi dată cu cea a vechii sărbători păgâne celtice a lui Samhain. Astfel, ziua de 1 noiembrie a adevenit oficial Ziua Tuturor Sfinţilor ( în engleză: All Hallows Day ) , de unde şi denumirea actuală de Halloween.

“Creştinarea” vechii sărbători păgâne nu era însă încheiată. În 988, biserica apuseană a instituit o noua zi : Ziua morţilor, cu scopul de a-i comemora pe toţi credincioşii botezaţi decedaţi despre care se credea că sunt în purgatoriu, pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu. Începând cu secolul al 13-lea , sărbătoarea a devenit universală. Astfel, 1 noiembrie devenea sărbătoarea tuturor morţilor despre care se credea că sunt în cer, iar 2 noiembrie devenea comemorarea morţilor despre care se credea că suferă în purgatoriu. În ansamblu, ajunul ( 31 octombrie ), Ziua Tuturor Sfinţilor ( 1 noiembrie ) şi Ziua Morţilor ( 2 noiembrie ) formează ceea ce englezii numesc “Hallowmas” – o reflectare a vechii şi păgânei sărbători celtice a lui Samhain. Ceea ce astăzi e considerat a fi o sărbătoare creştină, curată şi sfântă provine în realitate dintr-o sărbătoare păgână şi plină de orgii şi superstiţii.

În timp, sărbătoarea a devenit atât de populară încât Martin Luther a ales tocmai perioada de Halloween pentru a afişa în 1517 tezele sale pe uşa bisericii din Wittenberg, Germania. Acesta a fost începutul Reformei care a zguduit din temelii stâlpii bisericii creştine. Pe măsură ce numarul coloniştilor europeni sosiţi pe pământ american creştea, numărul tradiţiilor, superstiţiilor şi practicilor religioase europene a început să pătrundă în noile teritorii. În ce priveşte Halloween-ul, o influenţă puternică a fost simţită în America odată cu imigrarea a milioane de irlandezi cu ocazia secetei din 1846.

Halloween a devenit, asemenea Crăciunului, o sărbătaore naţională , fiind însoţită de defilări, serate, costumaţii specifice, deghizări, farse , focuri şi multe alte obiceiuri. În lumina originii sale păgâne, dovedită istoric, mai poate fi considerată sărbătoarea de Halloween ca fiind doar o joacă inofensivă de copil ?

Semnificaţii ale simbolurilor şi obiceiurilor de Halloween

Deşi cei mai mulţi dintre noi cunoaştem majoritatea simbolurilor ce însoţesc Halloween-ul , puţin dintre noi conştientizăm semnificaţiile lor ascunse şi originea lor păgână. Iată o listă cu câteva din simbolurile principale care însoţesc sărbătoarea:

1) Farsele

Celţii credeau că sufletele morţilor reveneau pe pământ în noaptea de 31 octombrie, provocând tulburări şi stricând recoltele. Mai credeau, de asemenea, că în această perioadă zeii le jucau feste. De aici provine obiceiul farselor legate de această sărbătoare.

2) Dovleacul

Este, fără îndoială, cel mai cunoscut simbol al Halloween-ului. Originea obiceiului de a folosi dovleci luminaţi în noaptea de Halloween se trage din tradiţii irlandeze vechi de secole. Cinematografia a avut şi ea un rol decisiv în promovarea obiceiului, ca şi în cazul altor simboluri: schelete, poveşti cu fantome, magie, vrăjitoare, vampiri, pisici negre, demoni s.a. Obiceiul cioplirii dovlecilor sub forma unor capete de monştri îşi are originea în tradiţii irlandeze vechi. Lumânarea aprinsă în interior face ca acest chip cioplit să capete o înfăţişare demonică. În folclorul irlandez există o legendă care explică originea acestui obicei: povestea lanternei lui Jack. Legenda spune că un bărbat glumeţ şi beţiv pe nume Jack a reuşit să-l păcălească pe Satana să urce într-un copac. Apoi, pentru a-l împiedica pe Satana să coboare din copac şi să vină după el, Jack a săpat o cruce în trunchiul copacului. Satana nu a putut coborâ din copac decât după ce i-a promis lui Jack că nu-l va ispiti niciodată. Dupa un timp, Jack a murit. Sufletul său nu a fost primit nici în rai, datorită şireteniei sale, nici în iad, datorită promisiunii făcute de Satana. Singura concesie care i s-a făcut a fost aceea de a putea lua un tăciune cu care să-şi lumineze drumul dintre rai şi iad, rămânând pentru totdeauna în întunericul dintre cele două lumi. Din această legendă provine obiceiul de Halloween de a pune în dovlecii ciopliţi o lumânare, amintind de “lanterna” lui Jack. Obiceiul poate fi regăsit şi în Ardeal, chiar înainte ca în România să ajungă sărbătoarea de Halloween , scopul său fiind acela de a goni spiritele rele care încep să colinde lumea odată cu venirea iernii.

3) Mărul

Simbolul mărului este legat de vechea sărbătoare romană Pomona, celebrată pe 1 noiembrie. Romanii considerau mărul drept un simbol sfânt al zeiţei Pomona. Din combinarea vechilor sărbători Samhain (a celţilor ) şi Pomona ( a romanilor ) a rezultat ceea ce astăzi numim Halloween. Aceeaşi origine o are şi obiceiul ( jocul ) de a prinde merele cu dinţii dintr-un bol mare de apă.

4) Liliecii

Fiind animale nocturne care se hrănesc cu sânge ( unele specii ), asocierea lor cu Halloween-ul nu a fost dificilă. Ei sunt consideraţi simboluri şi reprezentanţi ai răului, însoţindu-i pe vampiri şi vrăjitoare, despre care se crede că se transformă în lilieci tocmai pentru a zbura uşor pe timp de noapte.

5) Pisicile negre

Sunt considerate înca din antichitate purtătoarele unor duhuri rele , fapt pentru care, în Evul Mediu, ele erau vânate şi arse pentru alungarea spiritelor rele care le stăpâneau. Pisica neagră este un simbol strâns legat de Halloween, primind conotaţii oculte.

6) Scheletele umane

Dat fiind faptul că vechea sărbătoare celtică a lui Samhain era un festival al morţilor, prezenţa scheletelor era inevitabilă. Credinţa populară era că în noaptea de Halloween spiritele morţilor reveneau pe pământ, aducând tulburări şi pagube oamenilor.

7) Vrăjitoarele

Sunt simboluri importante ale Halloween-ului, crezându-se că în această noapte ele au puteri mult mai mari decât în restul anului. Asocierea măturei face ca simbolul să fie şi mai pregnant. O vrăjitoare călare pe mătură în lumina lunii este una din cele mai clasice imagini asociate sărbătorii de Halloween. Mătura era considerată un simbol al fertilităţii, de unde provine obiceiul gospodinelor de a sări peste ea în timpul Sabatului Vrăjitoarelor. Cu cât săritura era mai înalta, cu atât recolta urma să fie mai bogată.

8) Bufniţa

Simbolul îşi trage renumele din superstiţia că bufniţa se hrăneşte cu sufletele muribunzilor. Până azi se crede că ţipătul bufniţei este un semn al morţii şi al dezastrelor, fapt pentru care aceste păsări au devenit simboluri ale răului.

9) Măştile

Folosite din cele mai vechi timpuri în ceremoniile religioase, ele aveau rolul de a-i proteja pe oameni de spiritele rele. Confecţionate din diferite materiale ( hârtie, plastic, etc. ), măştile folosite în timpul sărbătorii de Halloween reprezentau de obicei o faţă falsă, cu scopul de a deruta spiritele rele şi de a-i apăra pe oameni de influenţa acestora.

10) Luna

Este şi ea un simbol important al Halloween-ului, astrul nocturn fiind asociat în mitologie cu sufletele morţilor şi făcând parte din scenariul celor mai de groază poveşti.

11) Paianjenul şi plasa de paianjen

Fiind o insectă ce preferă întunericul, dezordinea şi pustietatea, paianjenul a devenit un alt simbol important al Halloween-ului, sugerând ideea de loc lugubru, bântuit şi uitat de oameni.

Toate aceste simboluri , atunci când se regăsesc împreună în practicile sărbătorii de Halloween, creează o atmosferă lugubră, sinistră şi de groază. Ele nu au nimic în comun cu creştinismul, cu Evanghelia mântuirii, cu frumoasele promisiuni ale lui Dumnezeu şi nici cu frumuseţea unei vieţi trăite în Christos.

Halloween în lumina Bibliei

 În ce priveşte tendinţa creştinilor de a împrumuta tot felul de tradiţii, superstiţii şi obiceiuri păgâne, Biblia este din nou foarte categorică: “Aşa vorbeste Domnul: “Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. Căci obiceiurile popoarelor sunt deşerte…” ( Ieremia 10, 2-3 )

Mântuitorul ne atrage atenţia că tradiţiile şi obiceiurile care nu îşi au izvorul în adevărul divin nu au nicio valoare în ochii lui Dumnezeu: “Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti…Orice răsad ( obicei, tradiţie- nota autorului ) pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.” ( Matei 15, 9.13 ) După eliberarea lui din aspra robie egipteană, poporul Israel a primit o poruncă clară din partea lui Dumnezeu: “Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului, unde aţi locuit şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului, unde vă duc Eu ! Să nu vă luaţi după obiceiurile lor! …Păziţi poruncile Mele şi nu faceti niciunul din obiceiurile urâte care se făceau înaintea voastră ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” ( Leviticul 18, 3.30 )

Aceleaşi principii sunt valabile şi azi, în creştinismul care a preluat tezaurul adevărului de la vechiul Israel. Din nefericire, biserica creştină a adoptat, uşor şi pe neobservate, tot felul de practici păgâne, între care se numără şi sărbătoarea de Halloween. În felul acesta, false doctrine satanice au căpătat un veşmânt “ creştin”, dându-le o mai mare putere de amăgire. În pofida atâtor argumente istorice şi biblice, Halloween-ul continuă să atragă, fiind privit ca un simplu joc amuzant de copii. Asemenea unui “mormânt văruit”( Matei 23, 27 ), Halloween-ul este stralucitor şi atrăgător pe dinafară, însă în ochii lui Dumnezeu el nu este altceva decât un mormân de murdării spirituale care-i sunt dizgraţioase şi respingătoare.

Niciun om, nicio instituţie sau biserică nu au libertatea de a “creştina” un obicei, o tradiţie sau o superstiţie care nu îşi are izvorul în adevărul Scripturilor. Singura atitudine acceptată de Dumnezeu în faţa unor astfel de practici şi obiceiuri este respingerea lor necondiţionată.