Nu cumva sunt eu ? Caracteristicile eu-lui, ale omului plin de el, care nu va ajunge în Cer ...

„Stăpânul său i-a răspuns : „Rob viclean [gr. ponēre, înseamnă răutăcios] şi leneş [gr. oknēre … ponēre şi oknēre ... este interesant jocul de cuvinte din greacă] ! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat ; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu !

Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos ; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are ! 30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară : acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 25 : 14 – 30).

Rău. I. Care are însușiri negative; lipsit de calități pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obișnuit, neplăceri altora ... 2. Care nu-și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situații; necorespunzător, nepotrivit.  (Lat. reus  „acuzat, vinovat”). (Dex)

Răutăcios. Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără ; jignitor. ♦ Care exprimă răutate. (Dex)

Viclean. 1. Care se poartă, vorbește fără sinceritate, ascunzându-și adevăratele intenții (reprobabile); fățarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) șiret, șmecher, isteț. (Dex)

În limba greacă cuvântul tradus de Cornilescu cu viclean este ponēre (răutăcios, hain, hapsân) şi provine din ponos, (durere), care la rândul lui are îl are ca etimon, pe penes (sărac, nevoiaş, muritor de foame) şi este folosit de trei ori :

1. Matei 18 : 32 „Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean [gr. ponēre] ! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat”.

2. Matei 25 : 26 „Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean [gr. ponēre] şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat ... ”.

3. Luca 19 : 22 „Stăpânul i-a zis: „Rob rău [gr. ponēre] ; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat ... ”. În New American Standard Bible, acest cuvânt este tradus cu worthless : “nevrednic, netrebnic”.

Om dificil este expresia care arată poate cel mai bine, ce fel de om este acesta !

Pentru a înţelege un mare adevăr, vom alătura două texte Biblice : „ ... voi care sunteţi răi” ... „ ... fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4 : 32).

Răi sunt toţi oamenii, prin natura păcătoasă, dar nu toţi se poartă cu răutate şi nu devin răutăcioşi, chiar dacă aceasta este pornirea naturală, prima reacţie când cineva se ia de noi !

Domnul Isus a spus : „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer !” (Luca 11 : 13). De Duhul Sfânt au nevoie cei care-şi văd limitele, problemele interioare şi vor să treacă la un alt nivel de trăire spirituală, care este suprafiresc şi pe care nu-l pot atinge prin puterea lor !

Exact la o astfel de frământare interioară poate se referea şi David, cu mult timp în urmă : „De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic : „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine !” (Psalmul 61 : 2).

Distanţă, îndepărtare de Dumnezeu pe toate planurile şi pe plan orizontal, (De la capătul pământului) şi pe plan vertical : „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine !” Acestea sunt stările sufleteşti interioare, dar foarte reale !

Există în om un standard de sfinţenie care este pus de Dumnezeu : „Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui.” (Evrei 9 : 9). Prin conştiinţă, omul îşi poate da seama când ceva nu este în regulă ... cumva putem spune că : standardele vieţii Divine sunt înscrise în noi !

În Romani (2 : 14 – 16), apostolul Pavel a scris : „Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege ; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor”.

În urmă cu mulţi ani, exact aceste cuvinte mi-au venit în minte (şi i le-am spus unui cunoscut), care spunea că nu este corect să fie osândiţi oamenii, care nu au auzit niciodată Evanghelia ...

Robul din pilda aceasta avea probleme şi în felul în care ÎL cunoaştea pe Stăpân şi în felul în care proceda, fiind total inconsecvent, în trăirea de zi cu zi, faţă de felul în care spunea că vede el lucrurile ...

Dacă ar fi fost convins de ceea ce spunea, ar fi fost mai harnic decât ceilalţi, tocmai pentru a nu avea probleme cu stăpânul cel dificil. Petru scria : „Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit.” (I Petru 2 : 18).

Din moment ce credea că Stăpânul este într-un anumit fel, cu atât mai mult trebuia să fie mai atent să nu-L supere ! Dar omul respectiv, una spunea, dar cu totul altceva gândea şi făcea. Poate şi de aceea, cuvântul este tradus uneori cu viclean.

În categoria greu de mulţumit, îl plasa şi robul răutăcios pe stăpânul lui, pentru a-şi justifica inactivitatea lui ... Dar, în realitatea faptelor, el a primit un talant în administrare, (şi nu trebuie să uităm că un talant este echivalat cu şase mii de zile de muncă) ! Faptele dovedesc, că Stăpânul tuturor este bun şi se pare că exact de aceea a şi profitat robul, care poate se gândea, că nu va avea nicio problemă !

Problema lui este şi problema multora din zilele noastre, pentru care Dumnezeu este bun ... atât ! Apostolul Pavel scria că adevărul întreg este altul :

„Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu : asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.” (Romani 11 : 22 ). Robul a putut constata acest lucru, pe pielea lui, (cum se spune), din osânda pe care a primit-o ! Probabil că el nu avea în realitate, nu în vorbe, frica de Domnul !

Conform Bibliei, toţi suntem răi, numai că din numărul total de locuitori ai pământului, unii aleg să se poarte cu bunătate, (pe care o importă non stop din Cer, prin intermediul Duhului Sfânt, deoarece nefiind produsul firii lor nu o au), dar alţii, care nu sunt deloc interesaţi de Cer şi de Cel ce locuieşte în Cer, decid să trăiască ... ca şi cum Dumnezeu nu ar exista !

Ei se poartă răutăcios şi pentru că nu sunt născuţi din nou, nu este chiar aşa de grav, (deşi există moralitatea), dar în cazul creştinilor care au acces la bunătatea Divină şi totuşi aleg să se poarte cu răutate, este foarta grav. De ce ? Răutatea este caracteristica de bază a celui rău. Practic, în loc să trăiască cum a trăit Isus, (ca Isus), ei trăiesc exact ca satan. Întrebarea este : Dacă Isus trăieşte în mine, cum pot să am un comportament de satan ?

Viclenia şi lenea, par a fi combinaţia ideală, pentru cei care vor să trăiască degeaba ... dar în Ziua Judecăţii, adevăratul caracter al omului, va ieşi la iveală, în faţa dreptului Judecător, care va şi pronunţa sentinţa veşnică ... condamnare sută la sută reală, care va fi adusă imediat la îndeplinire !