Bunuri exterioare trecătoare...

   Lumea glorifică frumuseţea, bogăţia, sănătatea, înţelepciunea, mai mult decât merită ele, însă darul sincerităţii le acoperă şi le refocalizează atenţia asupra persoanei însăşi. Aceasta câştigă mai multă onoare înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor şi a oamenilor (dacă sunt înţelepţi) decât orice dezonoare şi dispreţ venite din partea lumii datorită lipsurilor exterioare trecătoare.

   FRUMUSEŢEA

   Reprezintă idolul universal la care priveşte întreaga lume. Dar ceea ce face faţa placută este înţelpciunea. Cine ar alege o sticlă ornată dar goală, în locul unui vas plin cu vin? Dacă harul sincerităţii nu umple inima, frumuseţea naturală a feţei nu dă o valoare prea mare omului. O persoană frumoasă lipsită de graţie este ca o buruiană atrăgătoare - arată foarte bine dacă o priveşti de la distanţă. Pe de altă parte, o inimă sinceră lipsită de atracţie evidentă este ca o floare gingaşă dar fără strălucirea culorilor - preferi s-o ţii în mână decât s-o priveşti, este mai plăcut s-o miroşi decât s-o vezi. Cu cât te vei apropia mai mult de un om sincer, vei simţi mai mult cum din inima lui emană viaţă.

   ORIGINE SOCIALĂ DEZAVANTAJOASĂ

   Indiferent cât de lipsită de slavă poate fi naşterea unui om, adevărata graţie îi oferă o haină glorioasă, curăţeşte originea, iar familia devine nobilă:

   "Pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc".

   Sinceritatea este asemenea unui semn strălucitor al slavei. Şi pretutindeni unde este această stea străluceste deasupra unui staul neînsemnat, ea mărturiseşte că înauntru se află un prinţ însemnat.

   Mai mult ca atât, sinceitatea îl introduce pe om în familia lui Dumnezeu, şi aceasta noua identitate îi sterge numele întunecat şi îi permite sa poarte numele lui Dumnezeu. Prin credinţă el este unit cu Dumnezeu; şi cine poate spune despre ireasa ce aparţine Prinţului păcii că este neînsemnată?

   SĂRĂCIA

   Acest cuvânt sună ca o ruşine pentru lumea mândră. Dar chiar dacă un om este în mod evident foarte sarac, el are acces la o mină bogată care îl va ridica deasupra dispreţului din partea lumii, dacă există vreo venă de sinceritate în inima lui. El poate că va trebui sa admită că nu are bani în bancă, dar nu poate spune că nu are nici o avuţie; pentru că omul ce ţine cheia comorii lui Dumnezeu este bogat cum nu se poate spune:

   "Toate lucrurile sunt ale voastre... şi voi sunteţi ai lui Cristos"

   ÎNŢELEPCIUNEA

   Obiceiul oamenilor este de a ovaţiona inteligenţa şi de a aplauda zgomotos măreţia cunoaşterii. Într-adevăr, inteligenţa se situează mult mai aproape de cea mai nobilă facultate a omului, raţiunea. Toate celelalte - bogăţie, frumuseţe, origine înaltă -sunt cu mult inferioare naturii spirituale a raţiunii, încât se pot asemăna cu acei soldaţi ai lui Ghedeon care nu puteau să bea apa din pârâu. Un om nu-şi poate găsi plăcerea în ele până când nu coboară de pe înălţimile pe care-şi situeaza sufletul înzestrat cu raţiuen. Dar înţelepciunea, abilităţile şi cunoştinţele par să înalţe capul unui om şi să-l aşeze pe poziţia cea mai înaltă. Iată de ce nimeni nu este mai dispreţuit de o lume "înţeleaptă" decât cel înzestrat cu mai puţine daruri intelectuale.

..........................

   O inimă sinceră te situează în inima lui Dumnezeu mai sus decât te-ar coborî slăbiciunea în opinia lumii. Şi chiar fără abilităţi omeneşti, tu vei putea găsi drumul spre cer; dar ei, cu toată înţelepciunea lor vor fi aruncaţi în IAD, deoarece le lipseşte sinceritatea. 

   Aminteşte-ţi doar că, în timp ce darurile tale mărunte nu te fac incapabil pentru gloria cerului, darurile lor lipsite de sfinţenie îi fac apţi pentru ceva mai mult decâi mizeria IADULUI.

   Şi în timp ce tu vei putea avea parte de o gândire mai bună, ei nu vor obţine inimi mai bune.